STUDIUL CARACTERELOR MORFO-PRODUCTIVE ALE ALBINELOR LUCRĂTOARE DE LA STUPINA „ALBINĂRIE”

N. EREMIA, A. ZAGAREANU
Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Abstract. The study of morpho-productive characters of working bees from the apiary “Albinarie” made
possible to select breeding group from maternal and paternal families for queens’ reproduction.
Key words: Bees, Family bees, Morfo-productive characters

INTRODUCERE
Apicultura joacă un rol important în agricultura Republicii Moldova datorită faptului că albinele
asigură populaţia cu aşa produse, ca: miere, ceară, polen, păstură, propolis, lăptişor de matcă etc.
Totodată, albinele melifere participă la polenizarea culturilor agricole, în rezultatul căreia se majorează
simţitor cantitatea şi calitatea seminţelor şi fructelor.
Caracterul creşterii şi calităţile morfo-productive ale familiilor de albine sunt legate de originea
acestora. Familia de albine posedă o plasticitate ecologică înaltă, este capabilă la existenţă într-un
spectru larg al condiţiilor de trai.
Capacitatea adaptivă a fiecărei familii nu este constantă în procesul de creştere şi se schimbă
independent de condiţii pe parcursul sezonului.
Sub influenţa factorilor antropogeni s-au schimbat destul de brusc condiţiile de viaţă ale albinelor –
componenţa speciilor de plante şi tipul culesurilor, îndeosebi in regiunile cu agricultură intensivă (N.
Eremia, 2009).
Succesul apiculturii, în mare măsură, depinde de modul de pregătire şi rezistenţa la iernare a familiilor
şi de calitatea albinelor. Cel mai bine iernează şi trăiesc o viaţă mai lungă albinele tinere, crescute în a
doua jumătate a lunii august – începutul lunii septembrie, care nu participă la recoltarea şi prelucrarea
nectarului, la hrănirea larvelor şi rămân fiziologic tinere, lucru important pentru creşterea puietului
primăvara.
De aceea, în această perioadă trebuie să urmărim ca familiile de albine să fie îndestulate cu hrană
proteică (polen sau păstură), iar albinele crescute să-şi formeze rezervele de proteină, substanţe nutritive
în corpul lor, fapt ce le măreşte longevitatea, mai ales în timpul iernii.
Posibilitatea suportării perioadei de iarnă depinde de mulţi factori, printre care locul principal îl ocupă
schimbările fiziologice care se petrec în corpul lor în celelalte anotimpuri ale anului. Albinele de rasă pură
zboară din stup ca şi metişii lor. În legătură cu aceasta, de multe ori, având la stupină metişi caucazieni,
apicultorii fac concluzii eronate despre iernarea nesatisfăcătoare a albinelor de rasă Caucaziană sură de
munte. Pentru conducerea reuşită a gospodăriei apicole mari sau mici, private este necesar de a ne
dezice de metişi şi de întreţinut la stupine familii de albine de rasă pură (L. Moreva, 2006).
Principala funcţie a albinelor din generaţia de primăvară este orientată spre creşterea unui număr
mare de puiet, pentru asigurarea maximă a numărului de albine la culesul principal, cele de vară – spre
colectarea rezervelor maxime de hrană pentru perioadele nefavorabile de iarnă şi primăvară, de
asemenea spre crearea condiţiilor necesare pentru pregătirea familiilor către iernat, cele de toamnă –
la creşterea puietului şi asigurarea eclozionării albinelor valoroase în primăvara anului următor (V.
Lebedev, 2000).
Pentru albinele carpatice este tipic un şir de caractere biologice şi morfo-productive preţioase (prolificitatea
înaltă a reginelor), permiţând într-un timp scurt să crească familii productive puternice, capabile să folosească
toate tipurile de cules, începând cu primăvara timpurie (S. Mal’kova, N. Vasilenco, 2007).
Datele despre dimensiunile caracterelor exterioare ale albinelor sunt necesare la studierea sistematică,
aprecierea apartenenţei rasiale în procesul lucrului de selecţie şi, de asemenea, pentru controlul calităţii
indivizilor (L. Gajnutdinova, 2004).
Şt. Lazăr şi O. Vornicu (2007) menţionează, că la albina carpatică pe teritoriul României s-au
diferenţiat mai multe ecotipuri adaptate specificului de relief, climă şi cules în zonele în care s-au
45
format: Câmpia Dunării şi Dobrogea, Podişul Moldovei, Câmpia de Vest, Podişul Transilvaniei şi zona
versanţilor munţilor Carpaţi.
Studierea calităţilor productive şi de exterior, precum şi aprofundarea cunoştinţelor despre morfologia,
rezistenţa la iernare şi productivitatea albinelor locale permit aprecierea valorii productive şi asigură un
bun material ca bază a creării noilor linii de albine carpatice locale, adaptate la condiţiile Republicii
Moldova, ceia ce prezintă un interes ştiinţific şi practic.
Reieşind din cele expuse, scopul cercetărilor constă în aprecierea caracterelor morfo-productive
ale albinelor lucrătoare şi crearea lotului de prăsilă pentru reproducerea mătcilor.
 

MATERIAL ŞI METODĂ
Pentru îndeplinirea obiectivelor puse, ca obiect al investigaţiilor au servit familiile de albine, de rasa
Carpatică, de la stupina „Albinărie”, raionul Străşeni .
Studiul caracterelor morfo-productive ale familiilor de albine s-a efectuat conform indicaţiilor metodice
ale Institutului de Cercetări Ştiinţifice în Apicultură din Rusia (G. Bias, N. Krivcov, 1983; N. Krivcov,
1986; N.Eremia, 2009).
S-au studiat următoareloe caractere morfo-metrice ale albinelor lucrătoare: lungimea trompei,
dimensiunile între proeminenţele tergitului-3, lungimea tergitului-3, lungimea şi lăţimea sternitului-3,
oglinzilor ceriere ale sternitului-3 şi aripei mari din dreapta. De asemenea, s-a studiat indicele cubital şi
dislocarea discoidală.
Pentru studierea şi aprecierea caracterelor de exterior s-au luat mostre de albine câte 20 – 30
bucăţi de la fiecare familie după metodele recomandate. Mostrele de albine lucrătoare s-au colectat în
lunile martie şi aprilie 2011.
În laboratorul apicol al Facultăţii de Zootehnie şi Biotehnologii mostrele luate au fost preparate şi cu
ajutorul microscopului MBS-9 s-au examinat caracterele morfo-metrice sus menţionate ale albinelor
lucrătoare.
Măsurările liniare, îndeplinite cu ajutorul diviziunilor scării ocularului, au fost transformate în milimetri.
Indicele cubital a fost determinat ca coraportul fibrelor “a” şi “b” ale celulei discoidale.
Rezistenţa la iernare s-a apreciat după diferenţa datelor reviziilor de toamnă şi primăvară. S-a
determinat consumul de hrană la un spaţiu dintre faguri cu albine, întrat în iarnă şi mortalitatea albinelor.
Mortalitatea albinelor s-a determinat prin diferenţa numărului de albine în familie primăvara faţă de
numărul depistat la revizia de toamnă.
În baza rezultatelor obţinute au fost apreciate şi selectate cele mai valoroase familii de albine după
caracterele morfo-productive şi au fost organizate grupe de prăsilă din familii materne şi paterne, care
au fost recomandate pentru reproducerea mătcilor.
Datele obţinute au fost prelucrate prin metoda variaţiilor statistice după E. Merkur’eva (1970) şi cu
ajutorul programelor de calculator în Microsoft Excel.

REZULTATE ŞI DISCUŢII
În procesul evoluţiei albinele melifere au format o metodă specifică de iernare, care are o importanţă
majoră în perioada pasivă şi lungă de 6 luni şi mai mut. Rezistenţa la iernare este o proprietate a
familiilor de albine ce caracterizează capacitatea lor de a suporta condiţiile extremale de iarnă.
V. Gubin (1987) a demonstrat că rezistenţa albinelor carpatice ca şi intensitatea dezvoltării în perioada
de primăvară, în condiţii egale sunt mai superioare faţă de indicii altor albine de provenienţă sudică.
Aceste particularităţi au permis într-un timp scurt să obţină o popularitate largă şi recunoscută.
Productivitatea familiilor de albine, în mare măsură, depinde de bunăstarea iernării. Asupra calităţii
iernării albinelor influenţează o mulţime de factori, ca: pregătirea corectă din toamnă, îndestularea pe
parcursul iernii cu hrană calitativă, crearea condiţiilor optimale de temperatură, umiditatea şi ventilaţia.
Totodată, o însemnătate majoră o are ameliorarea rasei rezistente la iernare, bine adaptate la condiţiile
climaterice locale. Familiile de albine în condiţiile Republicii Moldova iernează sub cerul liber.
Rezultatele cercetărilor noastre au demonstrat că la revizia de toamnă, la data de 24 septembrie
2010, în familiile de albine care au fost pregătite către repausul de iarna aveau în cuib în medie câte 8,4
faguri, cu variaţia 6-12 faguri (tab. 1). Puterea familiilor de albine era de 7,3 spaţii dintre faguri populaţi
cu albine. Cantitatea de miere globală, care a fost depozitată ca rezervă de hrană pe parcursul iernii, a
46
variat între 8 şi 24 kg. Pe parcursul sezonului activ, în medie, familiile de albine au construit câte 1,86
faguri, cu extremele între 1 şi 5 faguri şi 4,68 kg (0-24 kg) miere marfă.
Coeficientul de variaţie la indicii studiaţi a oscilat între 16,11 şi 90,69%.

S-a constatat că rezistenţa la iernare a familiilor de albine este de 87,75% cu variaţia între 50 şi
100%. Pe parcursul iernii familiile de albine au consumat în medie câte 10,46 kg miere sau 1,59 kg la
un spaţiu dintre faguri populaţi cu albine.
Coeficientul de variaţie a oscilat între 16,45% (rezistenţa la iernare) şi 47,35% (cantitatea de miere globală).
Aşadar, albinele carpatice locale sunt rezistente la condiţiile de iernare şi au un consum de hrană redus.
Rezultatele studiului indicilor morfo-metrici la albinele lucrătoare de la stupina de reproducere
„Albinărie” au demonstrat, că ele au lungimea trompei în medie de 6,46 mm, cu variaţie de la 6,06 mm
(familia nr. 25) până la 6,82 mm (familia nr. 9).
Dimensiunile între proeminenţele tergitului-3 au constituit, în medie 4,87 mm, lungimea tergitului-
3 – 2,27 mm, lungimea sternitului-3 – 4,23 mm şi lăţimea – 2,88 mm, lungimea oglinzilor ceriere ale
sternitului-3 – 2,48 mm şi lăţimea – 1,51 mm, lungimea aripii mari din dreapta – 9,11 mm şi lăţimea –
3,46 mm, indicele cubital – 2,24 şi dislocarea discoidală pozitivă – 71,3%, neutră – 28,7% (tab. 3).
Coeficientul de variaţie la caracterele studiate are extremele de 1,94% la lungimea aripii mari din
dreapta şi 7,51% la lăţimea aripii mari din dreapta.
Studiul caracterelor morfo-metrice la albinele lucrătoare ale familiilor din lotul de prăsilă, a demonstrat,
că ele au în medie lungimea trompei 6,56 mm, dimensiunile între proeminenţele tergitului-3 – 4,97 mm,
lungimea tergitului-3 – 2,31 mm, lungimea sternitului-3 – 4,26 mm şi lăţimea – 2,90 mm, lungimea
oglinzilor ceriere ale sternitului-3 – 2,53 mm şi lăţimea – 1,53 mm, lungimea aripii mari din dreapta –
9,21 mm şi lăţimea – 3,48 mm, indicele cubital – 2,25 şi dislocarea discoidală pozitivă – 71,3 %, neutră
– 28,7% (tab. 4).
Coeficientul de variaţie la caracterele studiate ale albinelor lucrătoare din lotul de prăsilă, are extremele
de 0,97% la lungimea aripii mari din dreapta şi 6,29% la indicele cubital.

Albinele lucrătoare din familii materne, care au fost selectate şi incluse în lotul de prăsilă, au în medie
lungimea trompei de 6,61 mm, dimensiunile între proeminenţele tergitului-3 – 4,96 mm, lungimea tergitului-
3 – 2,32 mm, lungimea sternitului-3 – 4,26 mm şi lăţimea – 2,94 mm, lungimea oglinzilor ceriere ale
sternitului-3 – 2,52 mm şi lăţimea – 1,52 mm, lungimea aripii mari din dreapta – 9,24 mm şi lăţimea – 3,42
mm, indicele cubital – 2,28 şi dislocarea discoidală pozitivă – 77,1%, neutră – 22,8% (tab. 5).
Coeficientul de variaţie la caracterele studiate ale albinelor lucrătoare din familiile materne, are
extremele de 0,75% la dimensiunile între proeminenţele tergitului-3 şi 6,98% la indicele cubital.
Albinele lucrătoare din familii paterne, care au fost selectate şi incluse în lotul de prăsilă, au în medie
lungimea trompei de 6,53 mm, dimensiunile între proeminenţele tergitului-3 – 4,96 mm, lungimea tergitului-
3 – 2,30 mm, lungimea sternitului-3 – 4,26 mm şi lăţimea – 2,88 mm, lungimea oglinzilor ceriere ale
sternitului-3 – 2,52 mm şi lăţimea – 1,54 mm, lungimea aripii mari din dreapta – 9,19 mm şi lăţimea – 3,52
mm, indicele cubital – 2,23 şi dislocarea discoidală pozitivă – 64,3%, neutră – 35,3% (tab. 6).

Albina carpatică locală are un comportament liniştit pe faguri, în timpul controlului, oferă posibilitatea
de a lucra chiar fără mască apicolă. Posedă o predispoziţie slabă pentru furtişag şi roire naturală,
recoltează hrana în intervale scurte de timp favorabil.
În baza cercetărilor efectuate în anul 2011 privind studiul caracterelor morfo-productive ale albinelor
de la stupina „Albinărie”, a fost creat lotul de prăsilă din următoarele familii;
- familiile materne cu nr. 26, 9, 19, 66, 32, 4 şi 53, care au fost utilizate pentru obţinerea şi transvazarea
larvelor pentru creşterea mătcilor;

familiile paterne cu nr. 222, 10, 245, 68, 77, 34, 8, 25, 78, 31, 82, 1, 56 şi 88 – pentru creşterea
trântorilor.

Familiile de albine, care nu s-au conformat standardului, au fost excluse din procesul de selecţie şi
utilizate pentru obţinerea produselor apicole.

CONCLUZII
1. S-a constatat că albinele lucrătoare de la stupina de reproducere „Albinărie” au lungimea trompei,
în medie, de 6,46 mm, dimensiunile între proeminenţele tergitului-3 sunt de 4,87 mm, lungimea tergitului-
3 este de 2,27 mm, lungimea sternitului-3 – 4,23 mm şi lăţimea – 2,88 mm, lungimea oglinzilor ceriere
ale sternitului-3 – 2,48 mm şi lăţimea – 1,51 mm, lungimea aripii mari din dreapta – 9,11 mm şi lăţimea
– 3,46 mm, indicele cubital – 2,24 şi dislocarea discoidală pozitivă – 71,3%, neutră – 28,7%.
2. S-a constatat că rezistenţa la iernare a familiilor de albine de la stupina „Albinărie” este în medie
de 87,75%. Pe parcursul iernii familiile de albine au consumat în medie câte 10,46 kg miere sau 1,59 kg
la un spaţiu dintre faguri populaţi cu albine.
3. În procesul de selecţie şi de creare a lotului de prăsilă pentru reproducerea mătcilor se recomandă
evaluarea familiilor de albine după indicii morfo-productivi.
49
 

BIBLIOGRAFIE
1. Bias, G.D., Krivkov, N.I. Izmerenie ekster’era pčol. Metodičeskie rekomendacii. Rybnoe, 1983, 8 s.
2. Gubin, V.A. Nedostatki ili dostoinstva? Pčelovodstvo, 1987, № 7, s. 8-9.
3. Gajnutdinova, L.M. Issledovanie ekster’ernyh priznakov i populâcionno-genetičeskoj struktury
medonosnoj pčely (Apis mellifera L.) na Ûžnom Urale: Avtoref. diss... kand. biol. nauk. Ufa, 2004, 24 s.
4. Eremia, N. Apicultura. Chişinău, 2009, 350 p.
5. Ęrivkov, N.I. Opredelenie ob’ema vyborki, neobhodimoj dlâ polučeniâ dostovernyh rezul’tatov v
issledovaniâh po pčelovodstvu. Metodičeskie rekomendacii. Rybnoe, 1986, 6 s.
6. Lazăr, Şt., Vornicu, O.C. Apicultura. Iaşi: Alfa, 2007, 600 p.
7. Lebedev, V.I. Naučno-praktičeskie aspekty tehnologii kompleksnogo ispol’zovaniâ pčelinnyh
semej pri proizvodstve produktov pčelovodstva. V sb.: Materialy meždunarodnoj naučnoj konferencii
«Pčelovodstvo-XXI vek», 2000, s. 16-19.
8. Mal’kova, S.A., Vasilenco, N.P. Čistoporodnoe razvedenie pčel na Ûge Rossii. V: Pčelovodstvo,
2007, № 7, s. 12-15.
9. Merkur’eva, E.K. Biometriâ v selekcii i genetike sel’skohozâjstvennyh žyvotnyh, M: Colos,
1970, 312 s.
10. Moreva, L.A. Važnyj faktor zimovki. V: Pčelovodstvo, 2006, № 8, s. 18-19.
Data prezentării – 01.12.2011