Ascardioza

Ascarizii (limbricii) sunt una dintre bolile parazitare cel mai des întâlnite la câini. Acest parazit trăieşte în intestinul subţire, fără a se fixa pe peretele acestuia. Ocazional, se mai întâlnesc ascarizi în stomac, esofag şi alte segmente intestinale. Ascarizii nu sunt hematofagi, ci se hrănesc cu conţinut intestinal, făcând concurenţă organismului gazdă.

La căţeii tineri de câteva săptămâni, ascaridoza poate fi urmarea unei duble contaminări: pe cale placentară şi pe cale orală, iar la cei mai în vârstă, contaminarea se face numai pe cale orală.

Dacă infestaţia este slabă, simptomele pot lipsi. Dacă infestaţia este masivă, apar vomismente, diaree, balonament abdominal, prurit nazal. Datorită toxinelor pe care le secretă ascarizii, pot să apară simptome ca: anemie, convulsii epileptiforme şi chiar manifestari rabiforme. Boala este periculoasă şi pentru om, la care se poate dezvolta larva migratoare (larva migrans).

Congestia pulmonară

În sezonul estival, căţeii sunt predispuşi congestiei pulmonare. Aceasta este un aflux mărit de sânge la nivelul pulmonului şi se poate complica cu pneumonia şi edemul pulmonar.
Cauzele acestei probleme sunt date de înot, îmbăierile cu apă rece, expunerea la aer condiţionat a unui căţel care este prea încălzit sau a făcut efort (chiar şi uşor sau moderat) la temperaturi crescute ale mediului.
Simptomele acestei boli sunt: respiraţie accelerată, bătăi cardiace accelerate, tuse, febră uşoară.
Este recomandată evitarea diferenţelor mari de temperatură la care sunt expuşi căţeii, iar dacă observaţi unul din semnele de mai sus trebuie să duceţi animalul la medicul veterinar.

Conjunctivitele

Conjunctivita este o boală frecventă întâlnită la toate animalele de companie. Această afecţiune este provocată de un agent microbian, bacterial, micotic, parazitar sau poate să apară şi din cauze alergice, mai ales în timpul verii. Totodată, mai poate fi provocată şi de corpi străini ce se găsesc la nivelul sacului conjunctival ca urmare a unei poziţii proaste a pleoapelor sau în urma contactului cu o substanţă toxică.

Printre rasele cele mai expuse se numără: pechinez, shih-tzu, blood-hound-ul sau basset-hound-ul, cockerul şi bichonul.

Dacă aţi observat că animalul de companie are ochii roşii şi că are secreţii, trebuie să apelati la medicul veterinar, care vă va recomanda un tratament local şi, dacă este necesar, o analiză microbiologică de laborator pentru stabilirea antibiogramei sau pentru stabilirea cauzei primare a apariţei conjunctivitei.

Babesioza

Babesioza este o boală parazitară foarte gravă, care afectează diferite specii de mamifere, cauzată de un parazit unicelular transmis prin intermediul căpuşelor.  Este o boală întâlnită pe tot globul, în Europa având caracter sezonier. Se întâlneşte în special primăvara, în lunile aprilie – mai, atunci când activitatea căpuşelor este maximă.

Contaminarea animalelor se realizează transcutanat, în timpul hrănirii căpuşelor infestate.

Semnele clinice majore care trebuie să îngrijoreze proprietarul şi pentru care trebuie să se prezinte de urgenţă la medicul veterinar sunt: apatia, lipsa poftei de mâncare, febra, paloarea mucoaselor (anemia) sau îngălbenirea acestora (icterul), urina de culoare închisă spre brună (hemoglobinuria).

Această boală poate fi tratată dacă este diagnosticată la timp. Netratată sau nediagnosticată corect, duce la moartea pacientului.

Prevenirea ei se face prin aplicarea deparazitărilor externe împotriva căpuşelor, în special primăvara şi toamna.

Parvoviroza

Este o boală foarte gravă, adeseori mortală, produsă de un virus. Acest virus este extrem de rezistent şi poate supravieţui câţiva ani, astfel contaminarea se realizează în urma contactului cu fecale contaminate, prin hrană contaminată şi mai puţin prin contact direct.

Cei mai predispuşi la această boală sunt puii între două şi şase luni şi adolescenţii, din cauza dezvoltării insuficiente a sistemului lor imunitar.

Semnele bolii apar la 5-6 zile după ce animalul a fost expus şi se manifestă prin anemie, inapetenţă, oboseală, vomă, diaree şi deshidratare. Febra nu este un simptom specific.

În primele două săptămâni după ce animalul a fost contaminat, cantitatea de virus eliminată prin fecale este maximă.
 

Tratamentul acestei boli este extrem de laborios şi costisitor, cea mai bună protecţie este oferită de vaccinări.

Infestaţia cu căpuşe

O problemă majoră pentru animalele noastre o reprezintă infestaţia cu căpuşe. Aceasta este cel mai frecvent întâlnită primăvara şi toamna, mai ales în zonele împădurite sau cu vegetaţie bogată.

Capuşele produc anemie, deoarece se hrănesc cu sânge. Anemia poate fi severă, în cazul infestaţiilor masive. Ele mai produc iritaţii locale la locul de inoculare. Însă, cea mai gravă problemă legată de căpuşe, este faptul că ele transmit anumite boli parazitare şi bacteriene foarte grave. Printre acestea se numără: babesioza, boala Lyme, ehrlichioza.

Pentru a evita aceste probleme, se recomandă deparazitarea periodică a animalelor cu soluţii spot on (pipete), sprayuri, prafuri şi zgărzi antiparazitare de calitate.

Dermatita alergică la saliva de purici

Pe lângă faptul că produc disconfort, anemiaza animalul şi pot transmite boli, puricii pot determina şi alergii severe la nivelul pielii.

Dermatita alergică la purici este cea mai des întâlnită alergie la câini. Este o boală care produce mâncărime accentuată (boală pruriginoasă) şi predispune la dezvoltarea infecţiilor cutanate secundare (ale pielii).
Oricât de curios ar părea, majoritatea animalelor cu alergie la purici au foarte puţini purici, fiind nevoie de o singură muşcătură pentru a declanşa alergia.

Tratamentul implică deparazitarea mediului în care stă câinele, precum şi a acestuia şi a animalelor cu care acesta intră în contact. Unde este cazul, trebuie tratate şi leziunile secundare (infecţii, micoze, etc.).

Consumul de oase la câini

Încă de când suntem mici credem că este normal ca un câine să mănânce oase. În realitate, oasele nu sunt atât de sănătoase pe cât am crede. Unii câini pot să nu dezvolte niciodată probleme asociate consumului de oase, în timp ce alţii pot. Unele probleme asociate consumului de oase pot fi foarte serioase.

Oasele subţiri, cum sunt coastele sau oasele de peşte, pot rămâne cantonate în gât sau pe bolta palatină (plafonul cavităţii bucale), putând provoca leziuni serioase ale ţesuturilor înconjurătoare şi chiar sufocarea câinelui. Oasele de pui şi de curcan sunt în mod deosebit periculoase. Ele sunt mult mai fragile şi pot fi sparte cu o mai mare uşurinţă. Aşchiile sau fragmentele de oase pot determina perforaţii la nivelul gurii, esofagului, intestinului subţire şi colonului, producând traumatisme interne deosebit de grave.

Oasele nu se descompun cu uşurinţă. Ele duc la încetinirea tranzitului şi constipaţie, chiar obstrucite intestinale. Oasele pot, de asemenea, produce obstrucţii ale căilor respiratorii anterioare (sufocare). Pot cauza hemoragii intestinale, dacă fragmentele de os rup sau sfâşie peretele intestinal.

 

 

ATENȚIE !!!

Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari , dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată .Pentru noi este foarte important ca dumneavoastră sa dețineți informații corecte și coerente, prezentate în modul cel mai simplu si pe înțeles, pentru a vă crea o idee generală în raport cu problemele cu care vă confruntați. Aici veți găsi răspunsuri ce reflectă practicile generale cu caracter de îndrumare, dar nu de diagnoză exactă !