Inducerea avortului la cățea

Prof. Univ. Dr. Ion Alin Bîrțoiu
CLINICA DE OBSTETRICĂ-GINECOLOGIE
FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

Inducerea avortului reprezintă o metodă contraceptivă sau terapeutică care poate fi aplicată în următoarele situații:
- pericol iminent pentru viața femelei (Gestația toxică);
- conformație defectuoasă a bazinului femelei, care ar putea influența parturiția (fracturi de bazin vicios consolidate, rahitism, bazin juvenil etc.)
- histerocelul diagnosticat în gestația timpurie;
-  gestația la vârstă tânără (înainte de atingerea maturității corporale);
- împerechere nedorit (cățele cu valoare genetică mare împerecheate cu masculi cu valoare genetică redusă, împerecheri între rase de talie diferită, în care rasa masculului este mare, femele care participă la concursuri).
Inducerea avortului la cățea se poate realiza farmacodinamic, folosind diferite produse medicamentoase.
La această specie, trebuie ales foarte bine momentul în care dorim să inducem avortul. Astfel, la cățea există trei stadii ale gestației. Primul stadiu începe cu fecundația și ține până în momentul nidației (la 22 zile după valul preovulator de L.H.), al doilea stadiu începe din momentul
nidației și ține până în momentul osificării scheletului fetal (40-42 zile după valul de L.H.) iar stadiul trei începe cu osificarea scheletului fetal și ține până în momentul parturiției. Ideal este ca avortul să fie indus în stadiul doi, deoarece în primul stadiu, diagnosticul de gesta]ie nu
este foarte sigur și tratamentul pentru inducerea avortului la cățea o poate expune unor riscuri nedorite. în stadiul trei terapia abortivî va determina expulzia fetușilor, însă datorită limitelor largi a duratei gestației poate determina eliminarea unor fetuși vii. Avortul în stadiul doi prezintă un risc minim pentru cățea și determină mai puține neplăceri proprietarului.
Realizarea avortului la cățea trebuie monitorizată ecografic și hormonal (dozarea progesteronului), atât în timpul administrării medicației cât și după realizarea avortului.
Atunci când monitorizarea indică insuccesul terapiei abortive, se va continua administrarea medicației, în general după același protocol.

Prostaglandinoterapia reprezintă una din metodele folosite frecvent pentru inducerea avortului, la această specie. Prostaglandinele sunt inhibitori naturali ai progesteronului, reducând concentrația progesteronului circulant prin inhibarea afluxului sanguin către corpul luteal urmată de liza acestuia. De asemenea, aceste substanțe au și un pronunțat efect ocitocic, inducând contracția musculaturii netede uterine. Pe lângă efectul luteolitic și ocitocic, prostaglandinele F2? au și efecte secundare - hipersalivație, vomă, diaree, incoordonare în mers, dispnee, anxietate, hipotermie și mioză /midriază.  Pentru reducerea acestor efecte negative, se pot administra, în prealabil, parasimpaticolitice (atropină) sau antivomitive. Datorită acestor considerente proprietarul trebuie anun]at despre posibilitatea apariției acestor efecte secundare. Avortul cu prostaglandine poate fi realizat începând cu zilele 18-21 de gestație, dar cel mai frecvent se execută începând cu ziua a 30-a de gesta]ie.
Dozajul diferă în funcție de tipul prostaglandinei:
- pentru preparatele prostaglandinice naturale dozele sunt cuprinse între 0.1 și 0.5 mg/kg (Root-Kustritz, M.V., 1999). Intervalul între administrări este de 12-24 ore, până în momentul realizării avortului;
-  pentru analogii sintetici ai prostaglandinelor dozele sunt de 2,5 micrograme/kg. Administrarea analogilor sintetici se execută la interval de 48 ore, minim trei administrări.
Moartea fetală și avortul apar atunci când progesteronul ajunge la o concentra]ie sub 1 ng/ml pentru mai mult de 24 ore.
Uneori căldurile pot reapare la 2-8 săptămâni după avort. Terapia cu inhibitori de prolactină reduce secreâia progesteronică prin inhibarea prolactinei care are rol luteotrop. În mod normal prolactina sintetizată de hipofiză este stimulaă\ indirect de serotonină, mediator care inhibă acțiunea antiprolactinică a dopaminei.
Administrarea promotorilor dopaminei, reprezentați de Bromocriptină sau Cabergolină vor inhiba secreâia de prolactină și implicit activitatea țesutului luteal determinând să\derea progesteronului și avort.

Bromocriptina poate fi administrată`n doză de 0,1 mg/kg/zi - oral timp de 5-6 zile, după ziua a 35-a de gestație. Este interzisă administrarea înainte de ziua a 30-a de gestație întrucât este puțin eficientă îi necesită doze mari.
Cabergolina poate fi folosită în doze de 5 micrograme/kg/zi - oral, timp de 5 zile. Aceasta are un efect luteolitic parțial în primele 30 zile de gestație și efect complet luteolitic în ultimele 30 zile de gestație.
Ambele substanțe prezintă o serie de efecte secundare (vomă și inapeteță), dar mai accentuate în cazul Bromocriptinei.
Terapia cu antagoniști ai progesteronului este una dintre cele mai sigure și eficiente terapii abortive și antiprogestative. Aceste substanțe acționează prin competiția pentru receptorii progesteronului, blocând situsurile de legare și efectele biologice ale progesteronului la nivel uterin.
Unul din acești antagoniști ai progesteronului este Aglepristona (Alizine). Acest produs are o rată de eficacitate de 94,8-100% în inducerea avortului la cățea (Davol, A., Pamela, 2000). La cățea prezintă o afinitate de trei ori mai mare de legare la receptorii P4
comparativ cu progesteronul endogen.
Aglepristona poate determina avortul pe toată durata gesta]iei dar din considerente etice se preferă intervalul 0-45 zile degesta]ie. În funcție de perioada gestației în care se realizează administrarea produsului Alizine, mecanismele de realizare a avortului
sunt:
- între 0-25 zile - imposibilitatea realizării nidației;
- între 25-35 zile - realizarea avortului cu semne clinice discrete;
- între 35-45 zile - expulzie fetală.
Protocolul de tratament pentru inducerea avortului constă în administrarea subcutanată a produsului Alizine în doză de 10mg/Kg (0,33 ml/Kg). Se execută două administrări la interval de 24 ore. Nu se recomandă depășirea cantității de 5 ml/loc de inoculare.
Când inocularea produsului se realizează între 0-25 zile de gestație nu se constată modificări clinice generale sau locale, deoarece are loc resorb]ia embrionară completă. Administrarea produsului Alizine între 25-35 zile de gestație poate determina apariiția unor secreții vaginale mucoase maronii la aproximativ o săptămână de la prima inoculare. De asemenea se pot constata și unele modificări comportamentale (anorexie, excitație) asemănătoare parturiției, ceea ce necesită informarea proprietarilor. în cazul administrării tardive (zilele 35-45 de gesta]ie), expulzarea fetușilor se realizează într-un interval cuprins între 4-7 zile după administrarea produsului.
Este recomandabil ca la aproximativ 10 zile de la inoculare să se execute un examen ecografic pentru a verifica realizarea avortului. În foarte rare cazuri nu se realizează avortul, în acest caz recomandându-se continuarea tratamentului cu Alizine și Prostaglandine F2alfa. Cățelele tratate cu Alizine, după realizarea nidației, prezintă un risc crescut de dezvoltare a simptomelor pseudogestației și a lacta]iei nervoase. Terapia estrogenică este folosită pentru a preveni concepția înainte de implantarea embrionilor. Aceste substanțe modifică motilitatea musculaturii netede la nivelul oviductului ți căilor genitale, au acțiune constrictoare la nivelul joncțiunii utero-tubare și mențin mucoasa uterină în stadiul proliferativ, împiedicând secreția glandelor uterine. Administrarea estrogenilor, datorită acțiunii biologice a acestora, va determina alterarea ovocitei fecundate
și va interfera nidația împiedicând supraviețuirea embrionului. Nida]ia, la cățea, se realizează după 5-10 zile de la fecunda]ie, timp în care embrionul se dezvoltă în oviduct. După acest interval trec prin joncțiunea utero-tubară în cavitatea uterină unde se va realiza nidația și formarea placentei, între zilele 17-20 după ovulație.
Datorită acestor considerențe administrarea estrogenilor, ca medicație abortivă, trebuie începută în primele zile după montă, de la jumăt atea estrului până în diestrusul timpuriu.
Poate fi administrat estradiolul benzoat (Mesalin - solu]ien injectabilă 0,2 mg/ml). Se administrează s.c sau i.m. `n doză de 0,01 mg/kg, `n zilele 3, 5, 7 dup\ mont\. Administrarea din ziua a 7-a se execută  atunci când s-au executat mai multe monte sau dacă nu se cunoaște sigur ziua montei.
Estrogenii, administrați în doze mari, prezintă și o serie de efecte adverse severe și potențial fatale. Au efect toxic asupra măduvei osoase inducând efecte hematologice severe. Raportul anormal estrogen/progesteron, indus prin administrarea estrogenilor
exogeni, poate determina apariția hiperplaziei chistice endometriale și piometru.

Sursă : edu-veterinar.ro

ATENȚIE !!!

Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari , dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată .Pentru noi este foarte important ca dumneavoastră sa dețineți informații corecte și coerente, prezentate în modul cel mai simplu si pe înțeles, pentru a vă crea o idee generală în raport cu problemele cu care vă confruntați. Aici veți găsi răspunsuri ce reflectă practicile generale cu caracter de îndrumare, dar nu de diagnoză exactă !