Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.

08:00 - 17:00 022011082

Ore de lucru

08:00 - 17:00

Telefon

022011082

0

Malassezia la animalele de companie – când o drojdie „normală” devine o problemă serioasă

24 Jan 2026

Malassezia este un subiect frecvent întâlnit în practica veterinară, mai ales în dermatologie. Deși este o drojdie prezentă în mod natural pe pielea multor animale, în anumite condiții ea se poate transforma într-un adevărat inamic al confortului și sănătății acestora. Pentru proprietari, Malassezia înseamnă mâncărime persistentă, miros neplăcut și recidive frustrante; pentru medicul veterinar – un semnal clar că există o problemă de fond care trebuie identificată.

Ce este Malassezia?
Malassezia este o drojdie lipofilă (iubește grăsimile), componentă normală a florei cutanate la câini și pisici. În mod obișnuit, ea coexistă pașnic cu organismul, fără a produce simptome. Problemele apar atunci când echilibrul pielii este perturbat, iar Malassezia începe să se multiplice excesiv, ducând la dermatită sau otită.

De ce apare suprapopularea cu Malassezia?
Malassezia nu este, de regulă, cauza primară a bolii, ci o consecință. Printre factorii favorizanți se numără:
- alergiile (alimentare, de mediu, atopie)
- umiditatea crescută a pielii
- excesul de sebum
- tulburările hormonale (hipotiroidism, hiperadrenocorticism)
- afecțiunile imunitare
- tratamentele antibiotice sau cortizonice prelungite

Cu alte cuvinte, Malassezia „profită” de un teren deja compromis.

Cum se manifestă infecția cu Malassezia?

Semnele clinice sunt destul de caracteristice, mai ales la câini:
- prurit intens (mâncărime persistentă)
- piele roșie, îngroșată, uneori hiperpigmentată
- miros specific, adesea descris ca „rânced” sau de drojdie
- blană grasă, lipicioasă
- descuamare
- otite recurente cu secreții maronii

La pisici, simptomele pot fi mai subtile, dar includ alopecie, eritem și prurit, în special la nivelul capului și gâtului.

Diagnosticul – simplu, dar esențial
Diagnosticul se bazează pe:
- examen clinic atent
- citologie cutanată sau auriculară (frotiu)

La microscop, Malassezia are un aspect tipic, descris adesea ca „amprentă de picior” sau „arahidă”. Identificarea ei este rapidă, ieftină și extrem de utilă pentru alegerea corectă a tratamentului.

Tratamentul – mai mult decât antifungice
Tratamentul infecției cu Malassezia nu înseamnă doar eliminarea drojdiei, ci și controlul cauzei care a permis dezvoltarea ei.

Tratament local
- șampoane antifungice (cu ketoconazol, miconazol, clorhexidină)
- loțiuni, spume sau spray-uri pentru zonele afectate
- soluții auriculare specifice pentru otite
Tratamentul local este esențial și, în multe cazuri ușoare sau moderate, suficient.

Tratament sistemic
- antifungice orale (ketoconazol, itraconazol, fluconazol)
Acestea se folosesc în cazurile severe, extinse sau recidivante și necesită monitorizare atentă, mai ales a funcției hepatice.

Tratarea cauzei de bază
Fără identificarea și controlul factorului primar (alergie, boală hormonală etc.), recidivele sunt aproape inevitabile.

De ce recidivează atât de des Malassezia?
Recidivele frecvente sunt unul dintre cele mai frustrante aspecte pentru proprietari. Ele apar deoarece:
- tratamentul este oprit prea devreme
- cauza primară nu este investigată
- nu se respectă terapia de întreținere
În multe cazuri, Malassezia trebuie gestionată pe termen lung, nu „vindecată” definitiv.

Prevenția – cheia confortului pe termen lung
Prevenția include:
- controlul alergiilor
- igiena regulată cu produse adecvate
- uscarea corectă a pielii și urechilor
- controale veterinare periodice
Educația proprietarului joacă un rol major în succesul tratamentului.

Malassezia nu este un dușman invizibil apărut din senin, ci un indicator al dezechilibrului pielii. Atunci când este abordată corect – prin diagnostic precis, tratament complet și identificarea cauzei de bază – poate fi ținută sub control, redând animalului confortul și calitatea vieții.

Pentru medicul veterinar, Malassezia este mai mult decât o simplă drojdie: este un semnal de alarmă care nu trebuie ignorat.

Articole Similare

Jun

08

Poate un animal să se considere un alt animal? Ce spune știința despre identitatea în lumea animală

În ultimii ani, discuțiile despre identitate au devenit tot mai frecvente în societatea umană. Dar apare o întrebare fascinantă: poate un animal să creadă că este un alt animal? De exemplu, poate o pisică să se considere câine, o oaie să creadă că este capră sau o pasăre să se identifice cu oamenii?

May

25

Cum trecem corect de la mâncarea gătită la boabe?

Mulți proprietari aleg să își hrănească animalele cu mâncare gătită în casă, fie din grijă, fie pentru că patrupedul refuză hrana uscată. Totuși, atunci când dorim să trecem la boabe, schimbarea trebuie făcută treptat și corect, pentru a evita problemele digestive și refuzul alimentar.

May

10

Toxicitatea lacrimioarelor la animale: un pericol ascuns în grădină și în casă

Primăvara aduce în grădini și în locuințe numeroase plante ornamentale spectaculoase, iar lacrimioarele (Convallaria majalis) se numără printre cele mai apreciate datorită parfumului intens și aspectului delicat. Totuși, puțini proprietari de animale cunosc faptul că această plantă este extrem de toxică pentru câini, pisici și alte animale domestice.

May

01

Cum stimulăm pisicile să bea mai multă apă – ghid practic pentru medici veterinari și proprietari

Consumul adecvat de apă este esențial pentru sănătatea pisicilor, însă, în practică, multe dintre ele beau insuficient. Această tendință are rădăcini evolutive: pisica domestică descinde din specii adaptate la medii aride, obținând o mare parte din hidratare din hrană. În contextul alimentației moderne, în special al dietelor uscate, aportul insuficient de apă poate contribui la afecțiuni precum boala renală cronică, urolitiaza sau cistita idiopatică felină.

Mai multe sfaturi
NEWSLETTER

Inscriete la noutatile noastre

<