Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
12 Apr 2025
Râia auriculară este una dintre cele mai frecvente afecțiuni parazitare ale urechii externe la animalele de companie, în special la pisici și câini. Cauzată de un parazit microscopic, Otodectes cynotis, această infestare este extrem de contagioasă și poate provoca un disconfort sever pentru animal, manifestându-se prin mâncărimi intense, inflamație, și secreții abundente în conductul auditiv extern. Deși tratamentul este relativ simplu în stadiile incipiente, lipsa intervenției rapide poate duce la complicații grave, inclusiv otită severă, infecții bacteriene secundare și chiar afectarea auzului.
Etiologie și transmitere
Agentul etiologic al râiei auriculare este Otodectes cynotis, un acarian hematofag care se localizează predominant în conductul auditiv extern. Acești paraziți se hrănesc cu secrețiile ceruminoase, detritus celular și fluidele tisulare ale gazdei, provocând iritații și inflamații locale.
Transmiterea se face extrem de ușor prin contact direct între animalele infestate și cele sănătoase. În gospodăriile sau adăposturile cu mai multe animale, contaminarea se poate produce rapid. Este important de notat că râia auriculară este mai frecventă la pisici, în special la cele tinere sau cele care trăiesc în medii aglomerate, dar și câinii pot fi afectați, în special cei de talie mică sau cu urechi lăsate.
Semne clinice
Manifestările clinice variază în funcție de gradul infestării și de sensibilitatea individuală a animalului. Printre cele mai frecvente simptome se numără:
Prurit intens — animalul își scarpină frecvent urechile sau își freacă capul de obiecte.
Scuturarea capului — din cauza senzației de disconfort și mâncărime persistentă.
Secreții închise la culoare — ceară neagră sau maronie, cu aspect de zaț de cafea, adesea un semn distinctiv.
Inflamație — roșeață și edem la nivelul pavilionului urechii.
Leziuni secundare — excoriații, cruste, și uneori hematom auricular din cauza scărpinatului excesiv.
În cazuri avansate, poate apărea otita medie sau chiar internă, cu afectarea echilibrului și a auzului.
Este important de subliniat că unele animale pot fi purtătoare asimptomatice, contribuind astfel la răspândirea parazitului.
Diagnostic
Diagnosticul râiei auriculare este relativ simplu și se bazează pe:
Examinare otoscopică — prezența acarienilor vii poate fi observată ca puncte mici, albe, în mișcare pe fundalul secrețiilor întunecate.
Examen microscopic al secreției auriculare — o metodă de rutină ce permite identificarea clară a parazitului.
Diagnosticul diferențial — este esențial pentru a exclude alte cauze ale otitei externe, cum ar fi infecțiile bacteriene sau fungice, corpii străini sau alergiile.
Tratament
Tratamentul eficient al râiei auriculare presupune atât eliminarea parazitului, cât și gestionarea inflamației și a eventualelor infecții secundare.
Curățarea urechii — înainte de aplicarea tratamentului, este necesară curățarea delicată a canalului auditiv pentru îndepărtarea cerumenului și a resturilor parazitare.
Medicație topică — produse pe bază de acaricide, precum: Selamectin, Moxidectin, Milbemicin oxime, Amitraz, Ivermectină (în anumite cazuri și doze specifice).
Tratament sistemic — în cazuri severe sau generalizate, medicul veterinar poate recomanda tratamente sistemice, inclusiv spot-on-uri sau medicamente injectabile.
Controlul complicațiilor — în prezența infecțiilor bacteriene sau fungice secundare, este necesară administrarea de antibiotice sau antifungice locale.
Tratamentul tuturor animalelor de contact — chiar dacă nu prezintă semne clinice, toate animalele din gospodărie ar trebui tratate preventiv pentru a preveni reinfestarea.
Prevenție
Prevenția râiei auriculare se bazează pe o igienă riguroasă și pe aplicarea regulată a tratamentelor antiparazitare de întreținere. Recomandările includ:
Examinarea periodică a urechilor, mai ales la animalele cu predispoziție.
Evitarea contactului cu animale infestate.
Curățarea regulată a mediului de trai.
Utilizarea lunară a tratamentelor spot-on antiparazitare cu spectru larg.
De asemenea, educarea proprietarilor de animale este esențială pentru recunoașterea precoce a simptomelor și prezentarea rapidă la medicul veterinar.
Râia auriculară este o afecțiune frecventă, dar ușor de prevenit și tratat dacă este diagnosticată la timp. Medicul veterinar joacă un rol esențial atât în identificarea corectă a infestării, cât și în stabilirea unui protocol terapeutic eficient. Prin controale regulate și tratamente de întreținere, sănătatea urechilor animalelor de companie poate fi protejată, evitând complicațiile și disconfortul asociat acestei afecțiuni parazitare.
Aug
17
Conjunctivita este una dintre cele mai frecvente afecțiuni oculare întâlnite la câini și pisici. Deși, în multe situații, nu reprezintă o urgență majoră și răspunde bine la tratament, inflamația conjunctivei poate fi și semnul unei afecțiuni oculare mai serioase. De aceea, un ochi roșu sau cu secreții nu ar trebui tratat automat cu picături rămase de la un episod anterior.
Aug
12
Secreții la ochi, pleoape lipite, roșeață, strănut și un pui care abia își mai deschide ochii. Este o situație întâlnită foarte frecvent la puii de pisică, în special la cei găsiți pe stradă, în curți, gospodării sau în colonii de pisici.
Aug
01
În ultimii ani, tendințele de personalizare a aspectului animalelor de companie au devenit tot mai vizibile. De la haine și accesorii până la vopsirea temporară a blănii, unii proprietari merg și mai departe, alegând piercinguri sau tatuaje pentru câini și pisici. Din perspectiva medicinei veterinare, aceste practici ridică însă numeroase întrebări legate de bunăstarea și sănătatea animalelor.
Jul
26
Mâncărimile persistente, infecțiile repetate ale urechilor sau problemele digestive nu sunt întotdeauna cauzate de paraziți ori de o alimentație de slabă calitate. În unele cazuri, acestea pot ascunde o alergie alimentară – o afecțiune din ce în ce mai frecvent diagnosticată la câini și pisici. Deși mulți proprietari confundă alergia alimentară cu o simplă intoleranță digestivă, cele două afecțiuni sunt diferite și necesită abordări distincte.
Inscriete la noutatile noastre