Sfaturi Utile ale Medicului Veterinar

Incubatia la pauni se poate face natural, cu closti adoptive sau artificial cu incubatoare mici sau mari. Capacitatea de ouare si fertilitate depinde de multi factori precum conditiile de crestere, alimentatia, temperatura sau varsta. Ouale paunitelor pot avea culoarea, in functie de rasa, de la alb la maro inchis. Deoarece se obtin un numar mic, ouale se folosesc aproape numai pentru reproductie.Cele care nu corespund ca marime, forma sau care au coaja fisurata, se pot consuma ca si ouale de gaina, compozitia oului de paun fiind asemanatoare cu a oului de gaina. Ouale pentru incubat trebuie sa vina de la parinti cu valoare genetica, sa nu prezinte modificari morfologice ale formei, sa aiba

Bobiţele de mei roşu şi de mei auriu sunt preferatele peruşilor. Majoritatea se dau în vânt după ovăz şi falaris. Amestecuri de seminţe de foarte bună calitate găsiţi în orice magazin pentru animale. Important este să aibă un ambalaj transparent, să poţi vedea seminţele dinăuntru. Crescătorii de peruşi ne avertizează, totuşi, că seminţele sunt precum pizza sau şaorma, un fast food delicios, dar sărac în vitamine şi nutrienţi. De aceea, hrana peruşilor trebuie completată în fiecare zi cu fructe şi legume proaspete: Încearcă să le oferi legume şi fructe dintr-o sursă naturală, să nu fie stropite cu substanţe chimice. Spală bine legumele, taie-le bucăţi mici sau dă-le pe răzătoare, nu le lăsa să se strice

Sfaturi noi pentru începători, dar şi pentru cei care nu au reuşit să cucerească prietenia micului lor peruş Adoptă un peruş doar dacă iubeşti cu adevărat păsările, dacă îl poţi lăsa liber prin casă să zboare şi dacă ai suficient timp pentru el în fiecare zi. Nu “cumpăra” un peruş doar pentru că este mai ieftin decât o pisică sau pentru că hrana lui este ieftină şi îl poţi ţine închis în colivie, să nu facă mizerie! Papagalii, inclusiv speciile mici precum peruşii, sunt mult mai evoluaţi decât am crede noi. Respectă-i şi iubeşte-i ca pe nişte prieteni. Sunt inteligenţi, te studiază şi îţi învaţă programul de viaţă, reţin gesturile şi învaţă să le interpreteze

Coccidioza (eimerioza) nu este o boala foarte grava, si ca si in cazul tricomonozei, porumbeii au in organism mereu un numar de coccidii care nu ii afecteaza vizibil, dar care pot declansa boala sub influenta anumitor factori. Multi crescatori nu trateaza medicamentos coccidioza, deoarece este bine stiut ca aceasta poate fi tinuta in frau prin pastrarea unei crescatorii uscate. Este general valabil faptul ca un mare inamic al porumbeilor este umezeala. Simptome de coccidioza: diaree (uneori hemoragica) slabire, apatie , sete exagerata , penaj mat, zburlit porumbeii maturi manifesta somnolenta la femele, se produce intarzierea ouatului . Porumbeii bolnavi elimina oochisti

Tricomonoza (intalnita si sub denumirea de trichomonoza sau “malai“) este cea mai raspandita boala a porumbeilor. In articolele in limba engleza, o gasiti sub denumirea de trichomoniasis saucanker. Majoritatea porumbeilor au tricomonoza in timpul vietii, dar rareori simptomele ei se pot vedea la pasarile mature. Stresul provoaca o crestere a numarului tricomonadelor si boala incepe sa afecteze porumbelul. Arata zgribulit, inceteaza sa se mai hraneasca si slabeste, iar daca nu este tratat la timp, moare. Puii sunt cei mai afectati. De aceea unii crescatori obisnuiesc sa-i trateze de tricomonoza imediat dupa intarcare. Simptome de tricomonoza: inghitit repetat; se poate observa dupa ce aterizeazeaza

Conditiile si actiunile minime care trebuiesc indeplinite pentru a avea pasari sanatoase si pentru a putea reproduce si creste puii fara probleme, o sa punctez ceea ce consider ca este important de avut in vedere. Pe cat posibil trebuie de schimbat apa in fiecare zi, pe timpul verii chiar de 2 ori iar in cazul in care in apa se adauga suplimente atunci in cazul in care nu se consuma in timp util sau in cazul in care nu dorim sa aruncam amestecul zilnic atunci putem sa lasam acest mix maxim 48 de ore la dispozitia porumbeilor , folositi 2 adapatori prin rotatie o saptamana cu o saptamana , in timpul in care adapatoarea nu este folosita aceasta este bine sa fie lasata la uscat

Bibilicile sunt fără îndoială printre cele mai inedite păsări pe care le putem crește. Sunt aventuriere, pot „evada” din gospodărie fără probleme și în timp ce noi ne facem griji din cauza posibilelor pericole, ele găsesc aproape în orice loc o sursă de hrană. Întrebați orice crescător cu experiență despre lucruri inedite în privința bibilicilor și mai mult ca sigur vă veți amuza. În continuare, realizăm un top al celor mai interesante 10 lucruri despre aceste păsări. Nu aveți nevoie de o firmă de pază. Bibilicile funcționează ca un veritabil sistem de alarmă, chiar și în toiul nopții. Orice mișcare depistată de bibilici va fi însoțită de alarma dată de păsări. Dacă intenționați…

Creșterea bibilicilor părerile sunt împărțite printre crescătorii de păsări când vine vorba despre „cooptarea” bibilicilor în curte. Sunt păsări mari, unele persoane le confundă cu curcanii, și gălăgioase. Totuși, creșterea bibilicilor are și multe avantaje care pun în umbră criticile aduse acestor păsări. Am încropit o listă cu șase beneficii pentru a ține în gospodărie aceste păsări fantastice, care în unele zone din țară se mai numesc pichere sau câțe. Probabil știți că găinile se descurcă bine la eliminarea unor insecte din grădină. Bibilicile se descurcă grozav. Aceste păsări au originile în Africa, unde își petreceau întreaga zi lângă rinoceri și chiar se înțelegeau bine.

Rîia este o boală provocată de un parazit, un acarian (o insectă minusculă, din familia păianjenilor, care poate fi observată la microscop) care se instalează îndeosebi pe zonele fără pene, pe picioare şi în jurul ciocului. Acarienii trăiesc la suprafaţa şi în grosimea pielii, unde sapă tunele microscopice pentru a-şi creşte puii. De aceea, la suprafaţa picioarelor şi pe nările peruşilor apar solzi albicioşi, ca şi cum pielea lor se descuamează. Crustele pot acoperi ochii şi nările, împiedicând peruşii să vadă şi să respire bine.Râia se transmite foarte uşor de la alte păsări bolnave, iar acarienii se răspândesc în toată colivia, pe toate jucăriile şi obiectele cu care intră în contact peruşul.

Daca doriti sa sa va obtineti propria linie de fazani, atunci trebuie sa luati in calcul achizitia unui incubator pentru oua, precum si amenajarea unei mici hale pentru cresterea puilor. Atentie insa: fazanii sunt delicati in primele trei saptamani de viata si au nevoie de grija sporita!In timpul sezonului de imperechere, fazanii vor fi mutati in custi mai mici, custi pentru cuibul cu oua, avand o suprafata de 4-6 m patrati pentru fiecare familie de fazani (de 2×2 m sau 2×3 m) pentru rasele care ajung la lungimea de 65-70 cm. Custile pentru rasele cu coada foarte lunga pot ajunge chiar la 30 mp. Custile trebuie sa fie suficient de mari pentru a permite fazanilor sa se miste in voie