Sfaturi Utile ale Medicului Veterinar

Este o boală infecţioasă, bacteriană, cu evoluţie cronică, specifică porcilor, manifestată clinic prin diaree, urmată de slăbire. Adenomatoza intestinală este denumirea generică atribuită unui complex de afecţiuni intestinale ale porcului, cu aspecte destul de diferite, dar care au element comun îngroşarea pronunţată a peretelui intestinului subţire, prin proliferarea epiteliului mucos.Din acest complex fac parte patru afecţiuni: adenomatoza intestinală propriu-zisă, enterita proliferativă hemoragică, enterita necrozantă şi ileita regională.
Boala este cunoscută de mult timp, fiind răspândită pe toate continentele

Râia reprezintă este cea mai importantă afecţiune dermatologică a porcilor şi face parte dintre cele mai răspândite boli parazitare la această specie. Este produsă de către acarianul Sarcoptes scabiei var. suis, etiologia bolii fiind cunoscută de peste o sută de ani. Cu toate acestea, boala este răspândită în toată lumea şi reprezintă o cauză importantă aRâia porcilor nu se transmite la alte specii şi nici la om sau mai bine spus dacă sarcopţii sunt transmişi la alte specii, aceştia pot irita tranzitoriu pielea, dar nu se pot înmulţi. Parazitul trăieşte aproape tot timpul pe gazdă (porc). Este de dimensiuni foarte mici, aproape invizibil cu ochiul liber

Cunoscută şi sub denumirea de “Transmissible gastroenteritis” (TGE), este o boală infectocontagioasă de natură virală care afectează suinele, producând pierderi prin mortalitate, în special la purceii sugari, în primele 10-15 zile de viaţă.Diagnosticul se suspicionează pe baza datelor epidemiologice şi anatomoclinice şi se confirmă prin examen de laborator.Boala se întâlneşte numai la suine. Când apare într-un efectiv indemn, porcinele de toate vârstele sunt la fel de receptive la infecţie, însă gravitatea bolii este invers proporţională cu vârsta. În special purceii, în primele 10-15 zile de viaţă, fac o formă gravă de boală, mortală în proporţie de 80-100 la sută.

La păsări sunt descrise două boli produse de bacteriile din genul Salmonella: Tifopuloroza (produsă de bacteria Salmonella pullorum-gallinarum, cu importanţă doar pentru sectorul avicol), întâlnită la găini şi curci şi Paratifoza aviară ( produsă de diverse serotipuri de bacterii ale genului Salmonella), această entitate constituind o problemă de sănătate publică fiind prezentă la găini și păsări domestice. Deoarece ambele boli se pot transmite atât orizontal (tuturor păsărilor coabitante) cât şi vertical (de la o generaţie la alta, prin intermediul ouălor de incubaţie provenite de la păsări infectate), legislaţia veterinară cuprinde măsuri privind controlul efectivelor de păsări

Mamita gangrenoasă este o boală infectocontagioasă bacteriană, sporadică sau enzootică, întâlnită la oi şi la capre. Agentul etiologic este Staphylococcus aureus, o bacterie rezistentă în mediul exterior, care trăieşte ca epifită pe pielea animalelor.La boală sunt receptive numai oile şi caprele aflate în perioada de lactaţie, fiind frecventă primăvara, mai ales la ovinele tinere şi din rase perfecţionate. Bacteria se transmite cu uşurinţă de la un animal la altul, fiind purtată de mâinile mulgătorilor, de mieii care sug şi care pot produce traumatisme ale ugerului, dar şi prin aşternut. După o perioadă de incubaţie de 24-30 de ore, boala debutează brusc, cu febră, abatere şi jenă în locomoţie.

caprelor Foarte mulţi crescători de capre ne-au semnalat problemele foarte grave de sănătate apărute, în special, la iezi şi la miei, care s-au soldat cu pierderi importante fie prin stagnarea în creştere, fie prin mortalităţi ridicate. În urma discuţiilor şi prin consultări cu specialiştii în medicină veterinară am ajuns la concluzia că este vorba de ectima contagioasă. La infecţia cu virusul ectimei sunt receptive numai oile şi caprele, iar tineretul este mai sensibil decât adulţii. Cei mai predispuşi sunt mieii sugari începând cu vârsta de 2-3 săptămâni şi tineretul până la 2-3 luni. Sensibilitatea la infecţie este mai mare la animalele din rasele ameliorate şi la cele cu slabă intreținere

Tipuri de gripă şi de virusuri gripale. Gripa, numită şi influenţă, este o boală infecto-contagioasă, care afectează, mai ales, aparatul respirator. Boala poate evolua la oameni şi la diferite specii de animale, domestice (mai frecvent la păsări, la porci şi la cai) şi sălbatice. Virusurile gripale pot fi de tip A, B sau C, dar cele mai importante stări patologice, atât la om, cât şi la animale, sunt determinate de tipul A, care prezintă mai multe subtipuri, caracterizate fiecare printr-o formulă antigenică proprie. Virusul gripei umane - subtipul A/H1N1. Porcul face relativ uşor infecţii cu tipurile de virus gripal specific (porcin), dar şi cu virusurile umane şi aviare.

Influenţa (gripa) porcină este o boală nedeclarabilă, care poate să contamineze efectivele de porci. Boala este cauzată de diferite tulpini de Influenza virus tip A şi se suspicionează pe baza examenului epidemiologic şi clinic, confirmarea făcându-se prin diverse examene de laborator.La infecţia naturală sunt receptivi porcii, indiferent de vârstă sau de rasă. Sursele de infecţie sunt animalele bolnave sau trecute prin boală în urmă cu cel mult 2-3 luni, care poartă virusul în pulmon şi în limfonodurile aferente, pe care îl elimină odată cu jetajul sau cu picăturile de secreţii nazofaringiene rezultate în urma tusei. Apariţia bolii este favorizată de sezoanele reci şi umede

Menţinerea stării de sănătate este prioritară pentru realizarea unor producţii superioare eficiente la nivelul potenţialului genetic al ovinelor. Bunele practici zootehnice militează pentru o igienă sanitar-veterinară preventivă şi pentru asigurarea protecţiei ovinelor împotriva bolilor bacteriene, virale, parazitare şi de nutriţie. Este necesar ca oierii să ştie care sunt principalele boli infecţioase şi parazitare întâlnite mai frecvent în sistemul extensiv de creştere a oilor şi cum se pot preveni. În acest sens, fiecare fermier trebuie să aibă la început de an un plan întocmit cu medicul veterinar concesionar care prevede acţiunile profilactice

Reprezintă o afecţiune rumenală, acido - lactică şi histaminotoxică în cazul evoluţiei supraacute şi acute, iar în cazul celei cronice şi latente se caracterizează prin perturbarea sintezei de acizi graşi volatili. Cauzele sunt reprezentate de raţii bogate în glucide şi reduse în proteine, consumul de porumb aflat în faza de lapte - ceară, a resturilor menajere, a sfeclei şi a coletelor de sfeclă. În îngrăşătorii, un rol important îl reprezintă schimbările bruşte al raţiei sau al sortimentelor sale prin introducerea concentratelor în cantitate mare, mai ales în cazul golurilor de furajare Acidoza rumenală cronică, este de natură carenţială determinată de o furajare excesivă sau exclusivă cu siloz