ASPECTE PRIVIND EVALUAREA UNOR EFECTORI UMORALI LOCALI ŞI SISTEMICI ÎN INFECŢIILE BUCALE LA PISICĂ

Cristina RÎMBU1, Eleonora GUGUIANU1, Cristina HORHOGEA1,
Cătălin CARP-CĂRARE1 , Carmen CREŢU, Mariana GRECU,
Andreea COZMA, Ramona SCUTARIU2
1 Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Iaşi, România
2 Laboratorul de analize TRITEST Iaşi, România

Abstract. Ignorance of a infection located in oral cavity can have serious consequences in thewhole organism.
The etiology of oral diseases is polyfactorial and dependent of the organism systemic and local anti-infectious
resistance. The immune system response to various infectious antigens is the primary mechanism for the
elimination and prevention of infections produced by potentially pathogenic microorganisms. The aim of our
study was to perform a general monitoring of the oral infection impact on local and systemic humoral immune
effectors. The results are part of a preliminary study in order to identify a representative salivary marker for oral
cavity lesions in cats. The study was conducted on a heterogeneous group of 20 cats with various oral diseases,
but lacking other organic or systemic diseases. The correlation of results obtained by immunological quantification
assays for lysozyme, serum and salivary immunogram, serumcomplement C3 fraction, highlighted the impact of
local and systemic bacterial etiology of oral diseases. Hypergammaglobulinemia evidenced in most cases varied
depending on the oral lesions severity. Most aggressive immune response to antigen stimulation was found in
oral periodontitis cases associated with other oral lesions or as a unique lesion.
Key words: Humoral effectors; Immune system; Lesions; Oral cavity; Cat.

Rezumat. Ignorarea unui focar de infecţie bucală poate avea consecinţe grave asupra întregului organism.
Etiologia afecţiunilor bucale este polifactorială şi dependentă de rezistenţa antiinfecţioasă, locală şi generală, a
organismului. Răspunsul imun faţă de diverse antigene infectante reprezintă principala modalitate de eliminare şi
prevenire a infecţiilor produse de microorganisme care sunt potenţial patogene. Scopul studiului a fost de a realiza
o monitorizare generală a impactului infecţiei orale asupra unor efectori umorali ai sistemului imun local şi sistemic.
Evaluările fac parte dintr-un studiu preliminar în vederea identificării unuimarker salivar reprezentativ pentru leziunile
cavităţii bucale la pisici. Studiul a fost realizat pe un grup de 20 de pisici heterogene, cu afecţiuni orale diverse, dar
lipsite de alte boli organice sau sistemice. Corelarea rezultatelor imunologice obţinute prin determinările de lizozim,
imunograma serică şi salivară, fracţiunea C3 a complementului seric a pus în evidenţă impactul local şi sistemic al
afecţiunilor bucale cu etiologie bacteriană. Hipergamaglobulinemia s-a evidenţiat la majoritatea cazurilor luate în
studiu, oscilând în funcţie de gravitatea leziunilor bucale. Răspunsul imun cel mai agresiv la stimularea antigenică
orală a fost constatat la cazurile cu parodontită, asociată cu alte leziuni orale sau ca leziune unică.
Cuvinte-cheie: Efectori umorali; Sistemimun; Leziuni;Cavitate orală; Pisică.

INTRODUCERE

Cavitatea bucală este un habitat complex. Echilibrul şi sănătatea orală suntmenţinute prin integritatea
mucoasei bucale, secreţia salivară reprezentată de enzime, mucoproteine, proteine serice, substanţe
antimicrobiene (lizozim, lactoperoxidază) şi diverse substanţe anorganice. Apărarea nespecifică locală
se realizează eficient prin bariere fiziologice de primă linie (Tîrziu, E. 2004).
Nivelul ridicat de expunere amucoasei bucale la antigenele străine impune fiziologic prezenţa unor
mecanisme imune de apărare (Novak, N. 2009).
În boala parodontală, colonizarea suprafeţelor dentare de către o amplă varietatemicrobiană creează
o stimulare antigenică avansată. Penetrarea epiteliului joncţional de către aceste microorganisme
determină o inflamaţie locală cu activarea răspunsului imun (Garant, P.R. 2003). Stimulii antigenici
diverşi, care acţionează la nivelul cavităţii bucale, pot induce o creştere sesizabilă a tuturor claselor de
imunoglobuline serice (IgA, IgG, IgM) şi salivare (IgAs, IgG, IgM). Este declanşat procesul de
fagocitoză realizat de către macrofage şi neutrofile, componentele sistemului-complement induc liza
bacteriană, iar factorii de virulenţă bacteriană, cum ar fi proteazele bacteriene, pot fi blocaţi (Garant,
P.R. 2003). De asemenea, celulele purtătoare de antigen, precum şi unele subtipuri de celule T, au un
rol esenţial în activareamecanismelor de toleranţă induse prin contactul dintre antigeni şi adjuvanţii de
la nivelul mucoasei bucale (Novak, N. 2009; Garant, P.R. 2003).
Toate acestea pot diminua agresiunea bacteriană, dar nu o pot elimina atunci când densitatea
agresorilor microbieni este ridicată (Garant, P.R. 2003). Sistemul imun are capacitatea de a răspunde
acţiunii germenilor patogeni cu care interacţionează specific, fiind capabil să recunoască şi să elimine
selectiv macromoleculele şi microorganismele străine (Carp-Cărare, M. 2002; Tîrziu, E. 2004), dar
devine ineficient atunci când infecţia se află într-un stadiu cronic (Williams, C.A. 1992). Procesul
inflamator cronic apare atunci când inflamaţia acută este incompletă, agentul patogen acţionează
continuu în condiţiile alterării răspunsului imun (Carp-Cărare, M. 2002).Mediatorii de inflamaţie pot
distruge ţesuturile care susţin dinţii, ducând la formarea de buzunare gingivale, retracţie gingivală,
resorbţie osoasă şi dentară (Williams, C.A. 1992).
Funcţia antibacteriană a salivei se realizează printr-unmecanismcomplex, la care participă proteinele
salivare, imunoglobulinele secretate de glandele salivare (IgA secretorie şi IgM) şi cele provenite din
lichidul crevicular (IgM, IgG), leucocitele neutrofile.
Lichidul crevicular (al şanţului gingival) conţine factori de origine serică, iar cantitatea este inconstantă,
depinzând de starea inflamatorie la locul de producere. Prin spaţiile intercelulare are loc ieşirea pasivă
a componentelor lichidului crevicular, reprezentate de diferite proteine de origine serică inclusiv gamaglobuline
(IgG, IgA, IgM).Anticorpii predominanţi sunt imunoglobulineleA produse local (IgAsecretorie)
sau provenite din transudatul seric. Funcţia antimicrobiană a IgAs se manifestă prin împiedicarea
aderenţei şi colonizării excesive de către bacterie, la nivelul celulelor epiteliale ale mucoasei orale,
gastro-intestinale sau la nivelul smalţului dentar, interferând cu moleculele de ataşare (adeziune) de pe
suprafaţa bacteriei. IgAs neutralizează eficient orice exotoxină produsă de bacterii care se multiplică
la nivelul epiteliuluimucoaselor (Novak, N. 2009; Garant, P.R. 2003).
La nivel sistemic, cele mai importante clase de imunoglobuline implicate în răspunsul imun
antibacterian sunt IgG, IgM, IgA (Carp-Cărare, M. 2002).
Moleculele de IgG apar în organism după stimulul antigenic secundar şi sunt principalii anticorpi cu
rol în neutralizarea toxinelor bacteriene, virusurilor, în fagocitoza opsonică, citotoxicitatea anticorpdependentă
şi activarea complementului. Producţia de IgG creşte în răspunsul imun umoral secundar,
cel care se realizează sau se declanşează în cazul unei vaccinări sau în cazul repetării contactului
dintre sistemul imunitar şi imunogen (Tîrziu, E. 2004).
IgMare rol important în apărare, fiind prima imunoglobulină ce se formează într-o infecţie sau după
vaccinare. De asemenea este cea mai eficientă în activarea complementului. Ea poate fi transportată
în secreţiile mucoase, asigură protecţia acestora alături de IgA secretorie, având rol secundar de
imunoglobulină secretorie (Carp-Cărare,M. 2002; Tîrziu, E. 2004).
IgA serică are o activitate slabă faţă de antigenele induse prin imunizare sistemică, manifestă un
slab efect opsonizant şi nu are capacitate de a fixa complementul.
Eliminarea antigenelor absorbite este foarte importantă în apărarea organismului, fiind astfel
împiedicat accesul lor la celulele sistemului imun şi stimularea unui răspuns mai extins, care ar devia
resursele de apărare de la funcţia lor normală de protecţie antiinfecţioasă (Tîrziu, E. 2004).

MATERIAL ŞI METODĂ

Evaluarea competenţei imunitare la animale nu reprezintă o practică curentă. În cadrul studiului
s-au evaluat 20 de pisici nevaccinate, de rase diferite şi vârste cuprinse între 5 şi 10 ani, de la care
s-au prelevat probe de sânge.
Pe baza examenului clinic şi a examenului bacteriologic, animalele au fost diagnosticate doar cu
stomatite bacteriene. Pentru obiectivitatea rezultatelor, animalele luate în studiu numanifestau alte boli
şi nu erau vaccinate.
Aceste evaluări preliminare s-au realizat în scopul derulării unui studiumai amplu care să identifice
un marker salivar pentru evaluarea gradului de risc în apariţia şi evoluţia unei boli parodontale.
În literatura de specialitate, valorile de referinţă ale imunoglobulinelor serice la câini şi pisici suportă
variaţii de la un studiu la altul, motiv pentru care s-a format şi examinat un lotmartor, constituit din 10
pisici clinic sănătoase nevaccinate, corespunzătoare aceloraşi grupe de vârstă cu lotul de studiu.
Obiectivele au avut în vedere determinarea din salivă a concentraţiilor de lizozim, IgAs, IgG, IgM,
iar din ser aceleaşi imunoglobuline şi fracţiunea C3 a complementului seric.
 reprezentat de probe de sânge şi salivă prelevate în condiţii aseptice.
Sângele s-a recoltat prin puncţia marilor vase (vena cefalică şi vena jugulară) în eprubete fără
anticoagulant pentru exprimarea serului sangvin utilizat în testele serologice.
Investigaţiile imunologice au fost realizate în Laboratorul deMicrobiologie-Imunologie din cadrul
Facultăţii de Medicină Veterinară Iaşi şi într-un laborator de analize medicale autorizat RENAR pe
metode imunologice.
Pentru determinarea lizozimului din salivă s-a utilizatmetoda spectofotometrică, care are ca principiu
modificarea gradului de clarificare sau opacitate a unei suspensii bacteriene, în contact cu lizozimul
existent în probele de salivă. Gradul de clarificare este proporţional cu concentraţia lizozimului (Carp-
Cărare, M. 1998).
Determinările titrurilor de imunoglobuline serice şi salivare, precum şi a fracţiuniiC3 a complementului
seric s-au efectuat prinmetoda imunoenzimatică ELISA, utilizând analizatorul automat CHEMWELL
MANAGER 2902. Sistemul are aplicaţii atât pentru medicina veterinară, cât şi pentru cea umană.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Rezultatele determinării lizozimului din probele de salivă
Evaluarea spectofotometrică a probelor de salivă prelevate de la cele 10 pisici care au constituit
lotulmator (clinic sănătoase) a evidenţiat concentraţii diferite de lizozim, care au variat de la 80,5 până
la 95,5 μg/ml, valoareamedie fiind 87,9 μg/ml (Tab. 1)

Titrurile obţinute la lotulmartor (80,5-95,5 μg/ml) au fost comparate cu valorile citate în literatura de
specialitate (83,0 ±8,25 μg/ml) şi s-au observat diferenţeminore. Toate rezultatele studiului s-au raportat
la valorilemedii ale lotului martor.
Determinările efectuate pe probele de salivă, prelevate de la pisicile cu afecţiuni bucale, indică o
valoare ridicată a titruluimediu de lizozimde 142,05 μg/ml faţă demedia valorilor de referinţă a lotului
martor de 87,9 μg/ml, ceea ce indică o amplificare a activităţii forţelor de apărare imune.
Identificarea unui titru crescut de lizozim în saliva pisicilor cu afecţiuni bucale, aflate în diferite
stadii de evoluţie clinică, poate fi consecinţa creşterii numărului de macrofage, fiind un indiciu al unei
agresiuni microbiene locale, organismul apărându-se prin mobilizarea rezervei de polimorfonucleare
(PMN) medulare ce trec în circulaţie, aspect menţionat de sursele bibliografice. Macrofagele secretă
constitutiv cantităţi mari şi rata de sinteză creşte în macrofagele activate (Mihaescu, G. 2001).
Rezultatele determinărilor IgA, IgG, IgM din ser şi salivă.
Valorile medii, obţinute pe loturile martor, au fost comparate cu cele de referinţă bibliografică.
Determinările efectuate pe serul şi saliva prelevate de la pisicile sănătoase care au constituit lotul
martor au evidenţiat limite variate şi diferite de literatura de specialitate (Tab. 2).

Titrul de IgAs la 17 din cele 20 de pisici cu afecţiuni bucale a depăşit limita valorică superioară (<20
mg/dl) stabilită prin lotulmartor.
S-a observat că variaţiile titrului de anticorpi puteau fi corelate şi cu stadiul de evoluţie a leziunilor bucale.
Determinările IgAs au evidenţiat un titru redus de 22-23 mg/dl în gingivită şi glosită şi a crescut
până la 50-58 mg/dl în leziunile cu evoluţiemai gravă precumpalatinita, parodontita şi abcesele dentare.
Imunoglobulina A este predominantă şi deosebit de importantă în imunitatea mucoaselor, asigurând
protecţia împotriva agenţilor infecţioşi, blocând ataşarea bacteriilor la receptorii de pemucoase (Carp-
Cărare, M. 2002; German, A.J. et al. 2004).
Titrul de IgAdin ser a prezentat o variaţie valorică înmajoritatea leziunilor, depăşind limitele superioare
de referinţă la care ne-amraportat. Celmai ridicat titru de anticorpi IgA a fost de 700 mg/dl, identificat
la cazurile cu parodontită cronică.
Aceste rezultate confirmă faptul că un titru crescut de IgA serică şi salivară pot fi corelate cu
stadiul de evoluţie a unei leziuni bucale la pisici.
Determinările efectuate pentru IgGau evidenţiat valori oscilante ale titrului în funcţie de gravitatea
leziunii bucale. Din cele 20 de pisici investigate, la 19 cazuri titrul de IgG salivar a variat de la 2,3 mg/
dl (gingivită, abces oral) până la 13 mg/dl (parodontită, orofaringită). IgG serică a avut un titru fluctuant,
fiind cuprins între 2475mg/dl (parodontită) şi 5250mg/dl (parodontită cronică). IgGserică are capacitatea
de a inhiba aderenţa bacteriană şi activitatea enzimatică patogenică inducând o inflamaţie locală în
ţesutul gingival (Carp-Cărare, M. 2002; Tîrziu, E. 2004; German,A.J. et al. 2004).
Determinările efectuate pentru titrarea IgM au evidenţiat titruri variabile peste limitele superioare
de referinţă (ser 60-280 mg/dl, salivă 1,5-3,5mg/dl) la 16 din cele 20 de cazuri.Astfel, titrul IgMsalivar
a variat între 4,2 mg/dl (gingivite) şi 12 mg/dl (abcese orale şi fistule orale), iar titrul IgM seric a avut
valori cuprinse între 305 mg/dl (parodontită moderată) şi 647 mg/dl (parodontită cronică). Aceste
rezultate sunt explicate prin faptul că anticorpii de tipul IgM apar după un stimul antigenic primar,
indicând prezenţa unui proces infecţios acut (Carp-Cărare, M. 2002).
Analiza sintetică a datelor evidenţiază hipergamaglobulinemia lamajoritatea cazurilor luate în studiu,
oscilând în funcţie de gravitatea leziunilor bucale.
Creşterea accentuată a titrului de anticorpi a fost identificată celmai frecvent în parodontite cronice,
asociate sau nu cu alte leziuni orale. Detecţia unor titruri crescute de anticorpi salivari s-ar putea
datora faptului că bariera epitelială, fiind distrusă de placa bacteriană, permite pătrunderea spre ţesutul
conjunctiv al gingiei a antigenelor bacteriene şi a produşilor de metabolism, ceea ce duce la invadarea
de către polimorfonucleare şi concentraţii mari de IgG, IgA, IgM(Carp-Cărare,M. 2002).Antigenitatea
componentelor structurale ale microorganismelor patogene din cavitatea bucală şi în mod special la
nivelul structurilor parodontale, produce, în mod normal, o reacţie imună sistemică intensă, răspuns
imun demonstrat prin creşterile concentraţiilor anticorpilor serici. În acest caz, leziunile orale avansate
contribuie lamecanisme imunopatologice complexe.
S-a constatat că nu în toate cazurile elementele umorale din ser şi salivă au reacţionat la stimulii
antigenici, existând un număr variabil de pisici cu titruri normale de anticorpi.Acest fapt se poate datora
eficienţei elementelor imune celulare locale, care intervin prin fagocitare la eliminareamicroorganismelor.
Există totuşi o lipsă de corelare între titrurile imunoglobulinelor serice şi salivare, ceea ce sugerează
că investigarea cumulată a acestora nu poate deveni un indicator de diagnostic specific.
În concluzie, răspunsul imun local şi sistemic, asociat bolii orale rămâne o caracteristică individuală,
existând indivizi cu o reactivitate imună crescută şi, deci, concentraţii crescute ale anticorpilor, atât în

salivă, cât şi în será şi indivizi cu o reactivitate imună mai redusă, reflectată printr-un titru scăzut al
anticorpilor în salivă şi ser. În ansamblu însă, majoritatea indivizilor cu afecţiuni localizate la nivelul
cavităţii bucale beneficiază de apărare antiinfecţioasă (antibacteriană), atât sistemică, cât şi locală.
Considerăm utilă cuantificarea imunoglobulinelor salivare şi, în mod special, IgA salivară, ca un
marker al bolii orale ce ar permite evaluarea sistemului imun local şi a eventualilor factori de risc
asupra întregului organism.
Determinările fracţiunii C3 a complementului seric
S-a avut în vedere faptul că reacţiile locale antigen – anticorp activează complementul iniţiind procesul
inflamator almucoasei bucale (Grecianu,Al. 1986;Carp-Cărare,M. 2002; Târziu, E. 2004). Întrucât este
dificil de stabilit dimensiunea cuantificată a implicării complementului în apărarea imună locală, s-au
evaluat concentraţiile fracţiunii C3 în serul sangvin, cunoscând rolul important în apărarea organismului şi
în procesele inflamatorii, corelate cu titrurile de anticorpi din salivă, ca o reflectare a bolii orale.
Evaluările componentei C3 a complementului în serul sangvin provenit de la lotulmartor au determinat
la pisici valori cuprinse între 4-5 u/L.
În urma analizei serologice efectuate pe probele prelevate de la pisicile cu leziuni bucale, s-a constatat
o creştere a titrului C3 la toate cazurile luate în studiu (tabelul 4).
Nu au fost observate posibile corelaţii între valoarea titruluiC3 şi titrurile imunoglobulinelor determinate
din salivă sau cu tipul şi gravitatea leziunilor. S-a constatat faptul că pot exista titruri ridicate de C3 atât
în leziuni de gravitate redusă (7,2 u/L gingivită), cât şi în leziuni cronice şi agresive (8,9 u/L parodontită
cronică). Unele cercetări au condus la ideea că sistemul complement şi anticorpii din clasa IgG existenţi
în fluidul crevicular opsonizează bacteriile, facilitând fagocitoza de către polimorfonucleare (Manolescu,
M. et al. 1998).
Cu toate că sistemul complement reprezintă celmai important factor umoral al apărării antiinfecţioase
nespecifice, determinarea sa şi corelarea cu imunograma în cazul afecţiunilor bucale prezentate în
studiul nostru nu are importanţă relevantă. Literatura de specialitate menţionează că complementul
prezent în lichidul crevicular favorizează distrugerea ţesuturilor, contribuind la inflamaţia cronică şi la
apariţia durerii şi a disconfortului oral (Schaechter,M. 2004).

CONCLUZII

1. Determinările efectuate pe probele de ser şi salivă provenite de la pisicile cu leziuni bucale de
natură bacteriană au evidenţiat creşterea semnificativă a titrului de anticorpi.
2. Corelarea rezultatelor imunologice obţinute prin determinările de lizozim, imunograma serică şi
salivară, fracţiunea C3 a complementului seric a pus în evidenţă impactul local şi sistemic al afecţiunilor
bucale cu etiologie bacteriană.
3. Hipergamaglobulinemia s-a evidenţiat lamajoritatea cazurilor luate în studiu, oscilând în funcţie
de gravitatea leziunilor bucale.
4. Răspunsul imun cel mai agresiv la stimularea antigenică orală a fost constatat la cazurile cu
parodontită, asociată cu alte leziuni orale sau ca leziune unică.
5. Cuantificarea imunoglobulinelor salivare şi, înmod special, a IgAsalivară poate evidenţia stadiul
de agresiune localizat la nivelul cavităţii bucale.
6. Titrurile imunoglobulinelor salivare nu au fost corelabile cu titrurile imunoglobulinelor serice,
astfel încât nu este justificată investigarea simultană a acestora şi nu poate deveni un indicator de
diagnostic specific.
7. Nu au fost observate posibile corelaţii între valoarea titrului C3 şi titrurile imunoglobulinelor
determinate din salivă sau cu tipul şi gravitatea leziunilor.
8. Răspunsul imun local şi sistemic, asociat bolii orale, rămâne o caracteristică individuală, existând
indivizi cu o reactivitate imună crescută şi deci concentraţii crescute ale anticorpilor atât în salivă, cât
şi în ser, precum şi indivizi cu o reactivitate imună mai redusă, reflectată printr-un titru scăzut al
anticorpilor în salivă şi ser.
 

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1. CARP-CĂRARE,M. (2002). Imunologie şi imunopatologie. Iaşi: Casa de Editură Venus.
2. GARANT, P.R. (2003). Oral cells and tissues. Chicago:Quintessence Pub. 400 p. ISBN978-0867-154-29-0.
3. GERMAN,A.J., HALL, E.J., DAY, M.J. (1998).Measurement of IgG, IgMand IgAconcentrations in canine
serum, saliva, tears and bile. In: Veterinary Immunology and Immunopathology, vol. 64 (2), pp. 107-121. ISSN0165-2427.
4. GRECIANU,Al. (1986).Microbiologie generală şi imunologie. Iaşi: Ed. Ion Ionescu de la Brad.
5. HEDDLE, R.J., ROWLEY, D. (1975). Dog immunoglobulins. I. Immunochemical characterization of dog
serum, parotid saliva, colostrum, milk and small bowel fluid. In: Immnology, vol. 29(1), pp. 185-189. ISSN 1365-2567.
6.MANOLESCU,M., ROŞU, L.,UNGUREANU,A. (1998).Aspecte generale privind flora microbiană implicată
în afecţiunile stomatologice. Craiova: EdituraAgora.
7.MIHAESCU,Gr. (2001). Imunologie şiimunochimie. Bucureşti: Ed.Univ. dinBucureşti. 524 p. ISBN973-575- 556-4.
8.NOVAK,N.,HABERSTOK, J., BIEBER, T.,ALLAM, J. (2008). The immune privilege of the oralmucosa. In:
Trends inMolecularMedicine, vol. 14 (5), pp. 191-198. ISSN1471-4914.
9. PLECHNER, Alfred (2003). Endocrine-Immune Mechanisms in animals and human health implications.
NewSage Press Inc. 60 p.
10. REYNOLDS, H.Y., JOHNSON, J.S. (1970). Quantitation of Canina Immunoglobulins. In: Journal of
Immunology, vol. 105(3), pp. 698-703. ISSN0022-1767.
11. SCHAECHTER,M., ed. (2009). TheDesk Encyclopedia ofMicrobiology.Amsterdam; Boston: Elsevier/
Academic Press. 300 p. ISBN978-0123749802.
12. STOKES, C., WALZ, N. (2006). Mucosal defense along the gastrointestinal tract of cat and dogs. In:
VeterinaryResearch, vol. 37, pp. 281-293. ISSN1297-9716.
13. TIZARD, I.R. (2009). Introduccion a la inmunologia veterinaria. 8th Edition. Elsevier. 591 p. ISBN 9788480868471.
14. TÎRZIU, E. (2004). Imunologie.Timişoara: Brumar. 505 p. ISBN9736020363.
15. WILLIAMS, C.A., ALLER, M. S. (1992). Gingivitis/stomatitis in cats. In: Veterinary Clinics of North
America: SmallAnimalPractice, vol. 22 (6), pp. 1361-1383. ISSN0195-5616.

Data prezentării articolului: 20.02.2016
Data acceptării articolului: 23.03.2016