Articole

O populaţie de cai sălbăticiţi (Equus ferus caballus) trăiește în libertate în Delta Dunării, Grindul Letea. Necesitatea gestionării acestei populaţii a determinat organizaţia nonguvernamentală Animal Rescue and Care Association (ARCA) să elaboreze, împreună cu autorităţile, un program de control al fertilităţii și de îndepărtare fizică a indivizilor liberi. Programul de gestionare prevede imobilizarea chimică și translocarea cailor care trăiesc în pădurea Letea (declarată patrimoniu naţional), deoarece se consideră că aceștia pot dăuna habitatului. Tehnica de translocare a cailor a necesitat ca aceştia să fie tranchilizaţi de la distanţă, monitorizaţi și transportaţi în afara pădurii Letea, care este înconjurată de un gard. Caii au fost translocaţi pe o targă de salvare pentru animale mari și legaţi cu curele și legături pentru transport. Peste cap s-a pus un căpăstru care a fost fixat de orificiile laterale ale tărgii. După ce totul a fost securizat, targa de salvare a fost atașată la mașină. Caii au fost monitorizaţi prin geamul mașinii, pe toată durata transportului.

Scopul acestui studiu a fost evaluarea eficienţei terapeutice a produselor pe bază de acid hialuronic (AH) și a combinaţiei acestora cu corticosteroizi în tratamentul afecţiunilor osteoartritice la cabalinele de sport. Studiul a fost realizat pe un lot de 24 de cai sportivi, aparţinând raselor Holsteiner, Oldenburg, KWPN, Cal de Sport Românesc, Pursânge Arab și Jumătate Sânge Unguresc, cu vârste între 1 și 11 ani, participanţi în discipline diferite: obstacole, anduranţă și atelaje. Toţi subiecţii au prezentat diverse forme de leziuni articulare la nivelul articulaţiei metacarpo-sesamo-falangiene, diagnosticate prin examen clinic și radiologic. Tratamentul a constat în administrarea intraarticulară a acidului hialuronic (4 ml/articulaţie) asociat cu triamcinolon (5-20 mg), în funcţie de severitatea cazului. Evoluţia postterapeutică a fost urmărită timp de 12 luni, fiind monitorizate ameliorarea șchiopăturii, timpul de recuperare și revenirea în activitatea competiţională.
Rezultatele au arătat o ameliorare semnificativă a mobilităţii articulare și reducerea inflamaţiei. În cazul cailor de obstacole, 62,5% dintre animale au revenit la performanţă completă în patru luni, iar restul, în cinci-șapte luni. Caii de anduranţă au prezentat o recuperare completă în șase luni în 75% din cazuri, iar cei de atelaje, în patru-opt luni. Vârsta, rasa și tipul disciplinei sportive nu au influenţat semnificativ răspunsul terapeutic.

Leziunile care implică aparatul musculoscheletal sunt adesea localizate la nivelul ţesutului tendinos și reprezintă o problemă clinică frecventă atât la sportivii umani, cât și la cei ecvini. Acest studiu prezintă cazul unui cal de sport cu o ruptură parţială a tendonului flexor digital superficial (SDFT), tratat prin infiltrare intralezională ghidată ecografic cu celule stem mezenchimale autologe combinate cu plasmă bogată în trombocite (PRP). Scopul acestui studiu este de a documenta evoluţia clinică și rezultatele pe termen lung ale acestei terapii regenerative, cu accent pe recuperarea funcţională și reluarea activităţii sportive.

Șchiopăturile sunt o cauză majoră de întrerupere a activităţii sportive la cabaline, având un impact semnificativ asupra performanţei și a bunăstării animalelor. Diagnosticarea precoce și precisă este esenţială, iar metodele moderne bazate pe inteligenţă artificială (IA) oferă instrumente promiţătoare pentru evaluarea obiectivă a mersului.
Lucrarea de faţă își propune să analizeze eficienţa IA în detectarea șchiopăturii, prin utilizarea aplicaţiei Sleip, care evaluează asimetriile de mișcare la nivelul capului (Head Nod) și al pelvisului (Pelvic Hike), în fazele de impact și push-off. Studiul a inclus zece cabaline de sport, examinate clinic, ecografic și cu ajutorul AI. Accentul s-a pus pe corelarea datelor de mișcare cu leziunile localizate la nivelul tendonului flexor digital superficial (SDFT) și al ligamentului suspensor (SL).
Rezultatele au arătat o corelaţie semnificativă între tiparele de asimetrie și leziunile evidenţiate ecografic. În leziunile de SDFT, asimetriile capului au fost cele mai frecvente, iar valorile Head Nod au crescut proporţional cu dimensiunea leziunii. Asimetriile pelviene apărute în unele cazuri au fost interpretate ca fiind compensatorii. S-a observat și o variabilitate individuală în răspunsul la durere: la unii cai cu leziuni mari, asimetriile erau minime.
Concluzia lucrării susţine valoarea adăugată a IA în diagnosticul ortopedic ecvin, oferind date obiective, utile în completarea examinării clinice și ecografice. Utilizarea IA poate îmbunătăţi monitorizarea și personalizarea tratamentului la cabalinele sportive.

Stereotipiile la cabaline reprezintă comportamente repetitive, invariabile și aparent lipsite de scop, manifestate frecvent de caii crescuți în captivitate. În cazul cabalinelor, natura lor socială, curioasă și activă presupune un grad ridicat de adaptabilitate, dar și o sensibilitate crescută la privarea de stimulare. În condițiile de captivitate modernă, cu boxe închise, regimuri alimentare artificiale și un program de activitate restrâns, calul domestic ajunge adesea într-o stare de dezechilibru comportamental. Una dintre cele mai evidente manifestări ale acestui dezechilibru este apariția stereotipiilor.

Astmul ecvin, un concept introdus relativ recent pentru a unifica termenii mai vechi de „heaves” (RAO) și „inflammatory airway disease” (IAD), descrie astăzi întregul spectru al unei afecțiuni respiratorii cronice la cal, marcată de inflamație bronhoalveolară, hipersecreție de mucus și bronhoconstricție reversibilă. Astmul îmbracă mai multe forme: cea ușor-moderată, cunoscută în trecut ca boala inflamatorie a căilor respiratorii, respectiv forma severă, cunoscută ca obstrucția recurentă a căilor respiratorii (boala obstructivă respiratorie).

Osteocondrita disecantă (OCD) este o afecțiune ortopedică majoră care afectează cartilajul articular și osul subcondral la caii în creștere. Aceasta rezultă dintr-un eșec în procesul de osificare encondrală, conducând la leziuni focale ale cartilajului, durere articulară și la afectarea funcționalității. Această recenzie oferă o analiză detaliată a structurii histologice și funcționale a cartilajului articular, a patofiziologiei OCD și a factorilor care contribuie la dezvoltarea sa. De asemenea, explorăm metodele de diagnostic, inclusiv tehnicile imagistice și artroscopia, precum și opțiunile terapeutice, de la gestionarea conservatoare până la intervențiile chirurgicale. În final, discutăm strategiile de prevenție și progresele recente în medicina regenerativă și cercetarea biomoleculară, care oferă perspective promițătoare pentru îmbunătățirea managementului OCD.

Colica la cai reprezintă o urgență medicală, cu multiple etiologii. Pe lângă examenul clinic complet, este necesară efectuarea examenului paraclinic. Rolul acestuia este de a ghida diagnosticul şi managementul terapeutic și de a obiectiviza prognosticul. În cursul examenului paraclinic se vor face analize hematologice și biochimice atât din sânge, cât și din lichidul peritoneal. Determinarea markerilor inflamatori joacă un rol esențial în diagnosticul, monitorizarea evoluției și prognosticul afecțiunii. Proteina C reactivă (CRP), amiloidul seric A (SAA), fibrinogenul, haptoglobina și D-dimerul sunt biomarkeri esențiali în evaluarea inflamației asociate cu sindromul de colică și în stabilirea gradului de afectare tisulară.
Markerii inflamatori răspund diferit la procesele patologice asociate colicii. Astfel, CRP și SAA sunt rapid induse de citokine proinflamatorii (IL-6, TNF-α), fibrinogenul este sintetizat în inflamațiile cronice, haptoglobina crește în inflamații asociate cu hemoliză, iar D-dimerul este un indicator al coagulării intravasculare diseminate (CID). Interpretarea acestor markeri în context clinic obiectivizează prognosticul și ghidează managementul tratamentului pacienților cu colică.

Sănătatea animalelor de fermă –  o provocare permanentă pentru medicii veterinari

Toxina epsilon (ETX) este sintetizată de tulpinile Clostridium perfringens de tip B şi D, care cauzează enterotoxemie, o afecţiune letală cu un efect semnificativ asupra dezvoltării sectorului zootehnic, în special în rândul ovinelor. Toxina epsilon aparţine grupului toxinelor formatoare de pori de tip aerolizină. Deşi ETX prezintă similitudini cu toxinele din această familie, efectul letal este indus de doze mai mici, respectiv DL50 pentru şoareci fiind de 100 ng/kg. ETX este considerată un potenţial agent de bioterorism şi a fost clasificată ca agent biologic de categoria B de către Centrul pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC) din Statele Unite. Protoxina este convertită într-o toxină activă prin scindare proteolitică efectuată de proteaze specifice. ETX este absorbită şi acţionează local în intestine, iar ulterior se leagă şi induce leziuni în alte organe, inclusiv rinichi, pulmoni şi sistemul nervos central. Relevanţa acestei toxine pentru medicina veterinară, precum şi potenţialul utilizării ETX ca armă biologică au captat interesul cercetătorilor, generând un volum considerabil de studii dedicate investigării ETX.