Informații generale despre animal
- Rasa, vârsta și sexul.
- Starea de sterilizare/castrare.
Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
Telefon
Bună ziua! Vă mulțumim că ați ales să ne adresați întrebări legate de sănătatea animalului dumneavoastră pe platforma noastră.
Pentru a vă oferi cea mai bună asistență posibilă, vă rugăm să completați cât mai detaliat următoarele informații:
Vă asigurăm că medicul nostru veterinar va analiza cu atenție informațiile furnizate pentru a oferi cea mai bună evaluare și recomandări personalizate. Adresați întrebarea dumneavoastră, iar medicul va răspunde imediat ce va fi disponibil. Mulțumim pentru încrederea acordată!
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Daria,
Situația descrisă este una serioasă și urgentă, mai ales la un motan adult cu cistită hemoragică (urină cu sânge) și semne de vărsături și apatie după tratament.
Îți explic pe scurt ce trebuie să faci:
1. Mergi din nou de urgență la medicul veterinar
Simptomele descrise — vărsături, refuzul hranei, apatie și urinare cu sânge — pot indica:
blocaj parțial urinar (o complicație frecventă la masculi),
reacție adversă la medicamente,
sau o afecțiune renală asociată.
Chiar dacă încă mai urinează, un blocaj se poate instala în ore, iar dacă nu se intervine rapid, poate deveni letal în 24–48 ore.
2. Nu mai administra momentan niciun medicament
Clamox (antibiotic) și Tamsulozin (alfa-blocant pentru relaxarea uretrei) pot provoca greață la unele pisici.
Nu-i mai da nimic până nu confirmă medicul că poate continua tratamentul.
Nu forța hrănirea — mai important e să nu se deshidrateze.
3. Hidratare
Lasă-i apă proaspătă permanent.
Dacă nu bea suficient, medicul va trebui să-i administreze perfuzie intravenoasă sau subcutanată pentru rehidratare și spălarea tractului urinar.
4. Ce va trebui verificat la clinică
La control, veterinarul ar trebui să facă:
Ecografie abdominală (vezică urinară și rinichi),
Analiză de urină,
Analize de sânge (uree, creatinină),
Eventual cateterizare urinară dacă se suspectează blocaj.
Pe scurt:
Oprește tratamentul până la recontrol.
Nu forța mâncarea, dar încurajează apa.
Du-l cât mai repede la veterinar pentru ecografie și analize — este o urgență urinară.
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Adelina,
Documente și condiții obligatorii pentru ieșirea din România / Moldova spre Franța (țară UE):
1. Pașaport european pentru animale de companie
Eliberat de un medic veterinar autorizat.
Include:
datele proprietarului și ale câinelui,
microcipul,
vaccinările (mai ales cea antirabică),
tratamentele antiparazitare,
semnătura și ștampila medicului.
2. Microcipare
Câinele trebuie să fie identificat prin microcip (nu tatuaj).
Microcipul trebuie aplicat înainte de vaccinarea antirabică sau în aceeași zi.
Verifică dacă microcipul este funcțional (medicul îl scanează înainte de călătorie).
3. Vaccin antirabic valabil
Obligatoriu și trebuie făcut cu cel puțin 21 de zile înainte de plecare, dacă e prima vaccinare.
Dacă este un rapel (revaccinare anuală), poate fi valabil imediat, în funcție de data anterioară.
Trebuie trecut și ștampilat în pașaport.
4. Tratamente antiparazitare (uneori cerute)
Franța nu cere obligatoriu tratament antiparazitar intern/extern pentru câini la intrare,
dar este recomandat (pentru purici, căpușe și viermi).
Dacă mergi prin alte țări UE (ex. Irlanda, Finlanda, Malta), tratamentul contra teniei Echinococcus multilocularis ar fi obligatoriu.
5. Vârsta minimă
Câinele trebuie să aibă cel puțin 15 săptămâni (12 săptămâni pentru vaccin antirabic + 21 zile de așteptare).
6. Condiții de transport cu avionul
Depinde de compania aeriană:
Unele permit transportul în cabină dacă animalul are sub 8 kg (cu tot cu geantă).
Altele cer transportul în cală.
Trebuie:
geantă specială de transport (ventilată, dimensiuni conforme cu cerințele companiei),
rezervare în prealabil pentru animal (se face separat de biletul tău),
certificat veterinar de stare bună de sănătate (emis cu 2–3 zile înainte de plecare; unele companii îl cer chiar dacă nu e obligatoriu la frontieră).
7. Intrarea în Franța
La sosire, autoritățile pot verifica pașaportul și microcipul.
Nu se impune carantină pentru animalele care îndeplinesc cerințele de mai sus.
???? În rezumat:
Pentru bichonul tău ai nevoie de:
Pașaport UE pentru animale de companie
Microcip
Vaccin antirabic valabil (de cel puțin 21 zile)
Eventual certificat de sănătate emis recent (cerut de compania aeriană)
Cușcă de transport conformă și rezervare la zbor pentru animal
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Liviu,
Situația pe care o descrii este îngrijorătoare, mai ales la un pui de papagal atât de tânăr (2–3 luni). Faptul că ține o aripă mai jos, nu mai zboară normal și a devenit apatic poate indica o problemă medicală care necesită verificare rapidă de către un medic veterinar specializat în păsări.
Iată cele mai frecvente cauze posibile și ce poți face:
1. Traumatisme (cea mai frecventă cauză)
Puii de papagal pot cădea ușor sau se pot lovi de colivie, geamuri, mobilă etc.
Semne tipice:
o aripă atârnată, ținută mai jos;
refuzul zborului sau zboară doar 1–2 secunde;
uneori durere la atingerea aripii.
Ce trebuie făcut:
nu încerca să îi îndrepți aripa;
limitează mișcarea (lasă-l într-o colivie mai mică, fără stinghii înalte);
du-l cât mai repede la veterinar — este nevoie de o radiografie pentru a exclude fractura.
2. Deficit de calciu sau vitamine
Dacă papagalul e hrănit doar cu semințe, poate dezvolta carențe de calciu și vitamina D3, care slăbesc mușchii și oasele.
Semne posibile:
aripi lăsate, slăbiciune, apatie;
pene mai rare, uneori tremurături.
Ce poți face acasă până la control:
oferă hrană variată: amestec de semințe + legume (morcov, brocoli, ardei gras) + puțin ou fiert;
asigură lumină naturală zilnic sau o lampă UVB;
poți adăuga în apă un supliment de calciu cu vitamina D3 (numai la recomandarea medicului veterinar după consult).
3. Infecții sau boli generale
Uneori aripa căzută și apatia pot fi doar semne ale unei boli interne (hepatită, infecție respiratorie, psitacoză etc.).
Simptome suplimentare: respirație grea, pene zburlite, refuzul hranei, tăcere.
În acest caz: doar un examen clinic și analize (coprologie, test PCR pentru psitacoză) pot stabili diagnosticul.
4. Ce poți face acum acasă (până ajungi la veterinar)
Ține pasărea într-un loc cald, liniștit, fără curenți de aer.
Asigură-i hrană moale (morcov ras, puțin ou fiert, mei fiert) și apă proaspătă.
Nu o forța să zboare.
Observă dacă mai poate prinde cu ghearele, dacă respiră greu sau dacă se înfoaie – toate sunt informații importante pentru medic.
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Natalia,
Vârsta de 13 ani este una înaintată pentru un papagal, iar schimbările pe care le descrii pot indica fie o afecțiune internă (hepatică, renală, digestivă), fie o stare generală de slăbiciune legată de vârstă.
Faptul că se ascunde în locuri calde și întunecoase, că este apatică și că are excremente albe și apoase arată că nu se simte bine. Poate fi vorba despre:
Probleme hepatice (foarte frecvente la păsări în vârstă);
Afectare renală (uratele albe pot indica tulburări renale);
Infecții bacteriene sau fungice;
Deshidratare (mai ales dacă apa este schimbată rar – ar trebui zilnic).
Ce poți face imediat:
Schimbă apa zilnic și asigură-te că e curată și proaspătă.
Menține temperatura camerei constantă (fără curenți de aer, dar nici prea caldă).
Oferă alimentație variată și proaspătă – fructe, legume, puțin ou fiert sau hrană specială pentru papagali.
Evită semințele grase (floarea-soarelui în exces).
Du papagalul la un veterinar aviar – ar fi bine să se facă o examinare și eventual o analiză de fecale sau sânge, dacă e posibil, pentru a determina cauza exactă.
Este important să nu amâni, deoarece păsările ascund mult timp semnele de boală, iar când devin vizibile, starea poate fi deja gravă.
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Matvei,
Situația descrisă este urgentă, dar frecventă — rănile sub ureche la câini pot sângera mult din cauza vascularizației bogate din acea zonă. Iată pașii pe care îi puteți face acum, acasă, până ajungeți la medicul veterinar:
1. Asigurați-vă siguranța și liniștiți câinele
Nu forțați apropierea — dacă este speriat sau doare, poate reacționa agresiv.
Vorbiți calm, încercați să-l liniștiți, eventual să-l puneți într-un colț sau într-o cameră liniștită.
Dacă permite, puneți botniță moale sau improvizați una dintr-un fular/esarfa (numai dacă nu îi îngreunează respirația).
2. Opriți sângerarea
Dacă rana este vizibilă, aplicați presiune ușoară, continuă cu:
- o compresă sterilă,
- tifon curat,
- sau, dacă nu aveți, un prosop curat.
Țineți apăsat cel puțin 5-10 minute fără să ridicați compresa (ridicarea repetată reîncepe sângerarea).
Nu frecați rana, nu folosiți alcool sau apă oxigenată direct la început — pot provoca durere intensă și mai mult stres.
3. Curățați zona (după ce sângerarea s-a redus)
Dacă sângele s-a oprit sau s-a redus mult:
Curățați ușor marginile rănii cu ser fiziologic sau apă fiartă și răcită.
Dacă aveți, aplicați Betadină (iod povidona) sau Rivanol în strat subțire.
4. Protejați rana
Dacă rana e deschisă, acoperiți-o ușor cu tifon steril prins lejer, dar fără să acoperiți canalul auditiv.
Evitați ca animalul să se scarpine sau să zgârie zona. Dacă aveți, puneți guler elizabetan (colier de protecție).
5. Mers la veterinar cât mai repede
Este foarte important să fie examinat:
- pentru a se verifica dacă rana este doar superficială sau rezultatul unei muşcături, abces, otită ruptă sau
tumefiere;
- poate necesita suturi, tratament antibiotic sau antiinflamator.
Dacă:
- sângerarea nu se oprește după 10–15 minute de presiune,
- câinele devine letargic, slăbit, respiră greu,
mergeți de urgență la o clinică veterinară (chiar dacă trebuie transportat cu o pătură și ajutat de o altă persoană).
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Cristina,
Situația descrisă este frecventă la pisicuțele tinere aduse de afară. Iată cum puteți proceda:
Este posibil ca picăturile aplicate să nu fi avut efect din următoarele motive:
- produsul nu este potrivit pentru vârsta sau greutatea pisicuței (unele se folosesc doar de la 8-12 săptămâni sau peste 1 kg);
- produsul a fost aplicat incorect (pe blană, nu direct pe piele, sau pisica s-a lins);
- infestarea este masivă, iar puricii din mediul ambiant reinfestă pisica.
Ce puteți face:
- alegeți un produs antiparazitar special pentru pisici mici (sub 1 kg sau până la 6 luni) — se recomandă produse veterinare sigure, precum Frontline Combo, Advantage, Stronghold, Broadline (în funcție de greutate);
- repetați aplicarea corect (după consultul veterinar, pentru a evita supradozarea);
- spălați păturile, pernele și aspirați bine casa, în special colțurile și zonele unde stă pisica;
- dacă este posibil, folosiți și un spray ambiental antiparazitar recomandat pentru uz casnic (nu direct pe pisică).
2. Scaunul moale
Poate avea legătură cu:
- stresul adaptării la noul mediu;
- paraziți intestinali (foarte frecvenți la pisoi);
- reacție digestivă la picături sau la schimbarea hranei.
Ce puteți face:
administrați un probiotic pentru pisici (de exemplu FortiFlora, Pro-Kolin, Enteroferm);
- oferiți hrană ușor digerabilă, de tip gastrointestinal kitten sau orez cu carne fiartă de pui pentru 1-2 zile;
- evitați laptele și hrana umedă ieftină;
- dacă nu a fost făcută deparazitarea internă, este indicat să o faceți la cabinet (cu produs corespunzător vârstei).
3. Când să mergeți la veterinar
- dacă scaunul devine apos, cu sânge sau mucus;
- dacă pisica este apatică, nu mănâncă sau varsă;
- dacă puricii persistă la 2-3 zile după tratament.
Mult spor si sanatate!
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Paula,
Situația descrisă este una urgentă și necesită consult veterinar imediat, mai ales având în vedere rasa și vârsta. Bulldogii francezi au o structură respiratorie particulară (brahicefalică) care îi face predispuși la obstrucții respiratorii și crize de sufocare chiar și în cazuri minore.
Este foarte posibil ca:
să fi înghițit un os sau un corp străin care a rămas blocat în gât sau în esofag;
sau să fie vorba despre o criză respiratorie specifică raselor brahicefalice (colaps de palat moale, spasm laringian, reflux etc.).
Ce poți face ACUM, până ajungi la veterinar:
Nu o forța să mănânce sau să bea — orice aliment sau lichid ar putea agrava blocajul.
Verifică-i gura cu grijă, dar nu băga mâna adânc în gât — riști să împingi obiectul mai jos.
Dacă respiră cu mare dificultate (gura deschisă, limba devine violacee, se prăbușește):
Poți încerca manipularea Heimlich pentru câini (cu mare atenție):
Ține cățelușa cu spatele lipit de pieptul tău, sub coaste pune pumnii și apasă brusc în sus de 4–5 ori.
Sau, dacă e pe patru picioare, ridică partea posterioară și lovește ușor între omoplați cu podul palmei.
După manevră, dacă tușește sau elimină ceva, las-o să se liniștească.
Du-o imediat la cel mai apropiat cabinet veterinar sau clinică non-stop.
Veterinarul poate verifica cu un laringoscop și, dacă este cazul, poate extrage corpul străin sau face o radiografie/ endoscopie.
Chiar dacă simptomele par să treacă, nu aștepta — un corp străin mic sau o inflamație poate provoca edem și sufocare mai târziu.
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Ecaterina,
Dacă un pisoi de 5 luni are diaree aproape constant, este important să se identifice cauza, nu doar să se administreze un medicament simptomatic. Diareea cronică poate fi cauzată de:
- paraziți intestinali (giardia, coccidii, viermi intestinali);
- alimentație necorespunzătoare (hrană schimbată brusc, hrană umedă de slabă calitate, lapte de vacă etc.);
- infecții bacteriene sau virale;
- boli hepatice, pancreatice sau intestinale;
- intoleranță alimentară.
Ce poți face:
Deparazitare internă completă, dacă nu a fost făcută recent — folosește un produs veterinar recomandat de medic (de exemplu Milbemax, Profender sau Drontal, în funcție de greutate).
Regim alimentar strict 2-3 zile: hrană ușor digestibilă (orez fiert, piept de pui fiert, sau hrană veterinară specială pentru probleme digestive, cum ar fi Royal Canin Gastro Intestinal).
Administrarea de probiotic veterinar, cum ar fi Fortiflora, Pro-Kolin, EnteroZoo sau DiaTabs, pentru refacerea florei intestinale.
Hidratare — pisoiul trebuie să bea apă; dacă nu bea, se pot administra lichide prin seringă sau la cabinet, perfuzabil.
Nu administra medicamente pentru oameni (precum Imodium sau Smecta) fără recomandarea medicului veterinar.
Dacă diareea persistă mai mult de 2-3 zile, conține sânge sau mucus, sau pisoiul slăbește, este obligatoriu un consult veterinar și un examen coproparazitologic (analiza scaunului).
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Iulia,
Situația este foarte gravă — cel mai probabil, pisoiul are o intoxicație acută cu insecticid (de obicei, cu substanțe precum permetrinul, prezente în unele soluții antiparazitare). Pisoii mici sunt foarte sensibili, iar substanța se absoarbe rapid prin piele.
Ce trebuie făcut imediat:
Spală locul unde au fost aplicate picăturile cu multă apă călduță și săpun neutru (de preferat de bebeluși sau de vase). Repetă până ești sigur că zona este bine curățată.
Nu lăsa pisoiul să se lingă. Ține-l înfășurat într-un prosop curat, pentru a evita ingestia resturilor de substanță.
Du-l de urgență la medicul veterinar. Simptomele precum spuma la gură, tremurături, convulsii, salivare abundentă sau respirație dificilă sunt semne de intoxicație severă și necesită tratament imediat (de exemplu, spălare gastrică, administrare de antidot, fluide intravenoase și medicație simptomatică).
Nu încerca să-i dai lapte, ulei sau alte remedii acasă, acestea pot agrava absorbția toxicului.
Dacă nu ai acces imediat la un cabinet, sună la cel mai apropiat medic veterinar pentru instrucțiuni rapide. Chiar și o întârziere de câteva ore poate fi periculoasă pentru un pisoi atât de mic.
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Veronica,
Simptomele pe care le descrii – funduleț ușor umflat și roșu după scaun, scaun moale, burtică ușor balonată și eliminarea frecventă de gaze – indică cel mai probabil o tulburare digestivă ușoară, cel mai des cauzată de alimentație neadecvată sau de paraziți intestinali.
Cauze posibile:
Paraziți intestinali – reprezintă cea mai frecventă cauză a balonării și scaunelor moi la pui. Pot produce inflamație intestinală, disconfort anal, scurgeri urât mirositoare și chiar roșeață la nivelul anusului.
Tulburări digestive – schimbarea bruscă a hranei, consumul de alimente nepotrivite (lapte de vacă, hrană umedă de slabă calitate, resturi alimentare) sau o floră intestinală dezechilibrată.
Iritație anală – scaunele moi sau diareea irită regiunea anală, provocând inflamație, disconfort și mâncărime. Uneori pisoiul poate reacționa ciudat, oprindu-se brusc și mișcând coada din cauza senzației locale.
Probleme cu glandele perianale – la vârste fragede sunt mai rare, dar nu imposibile, și pot cauza roșeață și senzație de presiune în zona respectivă.
Ce trebuie făcut:
Deparazitare internă completă. Dacă nu a fost făcută recent, este indicată administrarea unui produs specific pentru vârsta și greutatea pisoiului (de exemplu, suspensie orală sau comprimate pentru pui). Medicul veterinar poate recomanda substanțe active potrivite precum febantel, pyrantel, praziquantel sau milbemicină.
Corectarea dietei. Hrana trebuie să fie exclusiv pentru pisoi (kitten), de preferat o marcă de calitate. Se evită laptele, mâncarea umană, hrana umedă ieftină sau mesele amestecate.
Probiotic veterinar. Administrarea unui produs precum Entero-Chronic, Pro-Kolin sau FortiFlora ajută la refacerea florei intestinale și reducerea balonării.
Îngrijirea locală. Zona anală se poate curăța o dată pe zi cu un tampon moale și apă călduță sau ceai de mușețel, pentru a reduce iritația.
Monitorizare. În următoarele 2–3 zile, urmărește consistența scaunului, apetitul, nivelul de activitate și starea generală. Dacă scaunul devine apos, apare sânge, mucus, miros puternic sau pisoiul devine apatic, este necesar un consult veterinar și un examen coproparazitologic.
Mult spor si sanatate!
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Marina,
Simptomele pe care le descrii — secreție nazală albicioasă cu urme de sânge, respirație dificilă (cu tot corpul implicat) și penele înfoiate — sunt semne grave la un papagal și indică o problemă respiratorie severă sau o infecție generalizată.
Iată principalele cauze posibile și ce poți face imediat:
Posibile cauze:
Infecție respiratorie bacteriană sau fungică
Foarte frecventă la peruşi și alte specii de papagali.
Poate fi cauzată de bacterii precum Chlamydia psittaci, Mycoplasma, E. coli sau fungi (Aspergillus).
Simptome: secreții nazale, respirație zgomotoasă, respirație cu efort, letargie, pene înfoiate.
Sinuzită sau rinită aviară
Poate apărea din cauza curenților de aer, umezelii, prafului, fânului mucegăit sau igienei precare a coliviei.
Secrețiile pot fi inițial clare, apoi devin albicioase sau galbene și uneori cu sânge.
Chlamidioză (Psitacoză)
Zoonoză (se transmite și la oameni).
Poate cauza secreții oculare și nazale, respirație grea, diaree, slăbiciune.
Necesită tratament antibiotic specific (de obicei doxiciclină), prescris de medic veterinar aviar.
Corpi străini sau traumatisme la nivelul nărilor
Uneori papagalul se poate răni, iar sângele apare ca urmare a iritației mecanice.
Ce trebuie să faci acum:
Izolează pasărea de altele (dacă sunt mai multe).
Asigură temperatură constantă (28–30°C), fără curenți de aer.
Curăță cu grijă nările cu o compresă moale umezită în ser fiziologic (nu introduce nimic în ele).
Nu administra antibiotice sau picături fără indicația veterinarului, deoarece papagalii sunt extrem de sensibili la dozaj.
Mergi de urgență la un medic veterinar specializat în păsări (avian) — va face o examinare a secrețiilor, radiografie toracică și va prescrie tratamentul corect (antibiotic, antifungic, antiinflamator, aerosol).
Prognostic:
Dacă este tratat la timp, se poate recupera complet.
Dacă respirația este deja greoaie și papagalul stă nemișcat, situația este urgentă, și are nevoie de oxigen și tratament imediat.
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Valeria,
Dacă un pisoi de aproape 4 luni are scaun moale (ca o pastă) de câteva zile și apar striuri de sânge în fecale, dar apetitul și starea generală sunt bune, cel mai probabil este vorba despre o inflamație intestinală ușoară sau o colită, cauzată de alimentație sau paraziți intestinali.
Posibile cauze:
Hrana nepotrivită – Kitiket (atât umed, cât și uscat) este un aliment de calitate joasă, care poate irita intestinul, mai ales la puii sensibili.
Schimbarea alimentației brusc – combinarea hranei umede și uscate poate provoca dezechilibru intestinal.
Paraziți intestinali – la această vârstă sunt foarte frecvenți și pot provoca scaune moi, cu sânge sau mucus.
Infecție bacteriană sau virală intestinală – mai rar, dar posibil dacă starea se agravează.
Ce poți face:
Schimbă alimentația: oprește Kitiket și oferă hrană de calitate pentru pisoi (de exemplu Royal Canin Kitten, Purina Pro Plan Kitten, Hill’s Kitten) sau hrană gătită ușor digerabilă (orez fiert + carne slabă de pui fiartă, fără condimente).
Asigură hidratarea – lasă mereu apă proaspătă.
Deparazitare – dacă nu a fost făcută recent, administrează un antiparazitar intern specific pentru pisoi (consultă un veterinar pentru doză corectă).
Poți da un probiotic veterinar (FortiFlora, Pro-Kolin, EnteroZoo) timp de 3–5 zile.
Supraveghează starea pisoiului – dacă apare apatie, vărsături, scaun cu mult sânge sau miros puternic, mergi de urgență la veterinar.
Mult spor si sanatate!
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Xenia,
Situația pe care o descrieți la pisoiul de aproximativ 3 luni este destul de serioasă. Vă explic în pași:
1. Simptomele
lăcrimare, secreții purulente și lipirea pleoapelor → foarte probabil conjunctivită (de origine virală sau bacteriană);
strănut, rinoree (secreții nazale) și lipsa poftei de mâncare → sugerează o infecție respiratorie superioară (cunoscută la pisici sub numele de „gripă felină” – cel mai des implicate: herpesvirusul felin sau calicivirus).
2. Riscuri
pisoiul este mic, iar lipsa poftei de mâncare și apatia sunt semne de agravare. Pisicile mici se deshidratează și slăbesc rapid, ceea ce le poate pune viața în pericol.
infecțiile virale de acest tip pot deveni cronice și se transmit și celuilalt pisoi.
3. Ce puteți face acasă (până la vizita la veterinar)
Continuați curățarea ochiului cu ser fiziologic steril (de mai multe ori pe zi).
Unguentul cu tetraciclină poate fi util, dar doar pe termen scurt; dacă nu este îmbunătățire semnificativă, e nevoie de alt antibiotic oftalmic.
Curățați nasul de secreții și asigurați un loc cald și ferit de curent.
Dacă nu mănâncă, încercați să îi dați hrană umedă (mai aromată), sau chiar să îl hrăniți cu seringă cu pastă specială pentru pisoi ori hrană umedă pasată, altfel riscă hipoglicemie.
Hidratarea este esențială: dacă nu bea apă, îi puteți administra ser fiziologic sau apă plată cu seringa (foarte încet, pe la colțul gurii).
4. Tratament necesar la medicul veterinar
Examen și tratament antibiotic (oral sau injectabil, nu doar local).
Picături/unguente oftalmice potrivite pentru conjunctivită.
Eventual perfuzii dacă este deshidratat.
Vitamine și stimulente imunitare.
5. Despre deparazitare
Da, deparazitarea internă și externă este necesară la pisoi, însă nu acum, când este slăbit și bolnav. Mai întâi trebuie stabilizat (hidratare, alimentație, tratament pentru infecție), apoi după ce își revine se poate administra deparazitarea (în general la 2–3 săptămâni după vindecare).
- Recomandarea principală: duceți pisoiul la medic veterinar cât mai curând, pentru că lipsa poftei de mâncare și starea generală proastă la o vârstă atât de mică pot fi periculoase. Tratamentul local singur nu va fi suficient.
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Natalia,
Cazul pe care îl descrieți este, din păcate, foarte frecvent la rase precum Bichon, care sunt predispuși la probleme dermatologice de tip alergii cutanate cronice. Din ce relatați, sunt câteva aspecte importante:
Deparazitarea externă – dacă administrarea de Nexgard sau Simparica este regulată, putem exclude (în mare parte) infestarea cu purici ca sursă a pruritului. Totuși, trebuie verificat ca administrarea să fie constantă și la intervalul corect (fără pauze mai lungi de 30 zile).
Alergiile alimentare – schimbarea hranei este un pas corect, însă trebuie știut că testul real de dietă eliminatorie durează 8–10 săptămâni cu o singură sursă de proteine noi sau cu o dietă hidrolizată. Brit cu miel nu este considerată dietă hipoalergenică reală, pentru că multe animale au deja expunere la miel. În astfel de cazuri se recomandă diete veterinare cu proteine hidrolizate (Royal Canin Anallergenic, Hill’s z/d, Purina HA) sau surse de proteine exotice (rață, vânat, insecte).
Dermatita atopică (alergie la factori de mediu) – dacă după dietele corecte problema persistă, atunci cel mai probabil este vorba de dermatită atopică, adică o reacție de hipersensibilitate la alergeni din mediu (polen, praf, acarieni, mucegaiuri). Aceasta este o afecțiune cronică și nu se vindecă, dar poate fi controlată cu tratamente precum:
terapii antiinflamatorii (oclacitinib – Apoquel, lokivetmab – Cytopoint);
șampoane medicinale emoliente și calmante (cu ovăz coloidal, clorhexidină, acizi grași);
suplimente cu omega-3/omega-6 pentru piele.
Infecțiile secundare – scărpinatul continuu duce frecvent la suprainfecții cu bacterii sau ciuperci (Malassezia). Acestea întrețin mâncărimea și trebuie tratate separat, de obicei cu antibiotice sau antifungice (locale sau sistemice), după recoltarea unei probe de piele.
Investigații utile:
raclaj de piele și citologie (pentru a exclude paraziți și infecții secundare);
test de sânge general (pentru a exclude alte cauze);
eventual teste alergologice (serologice sau intradermice), deși acestea au valoare mai mult pentru a decide imunoterapia specifică.
Ce puteți face concret acum:
Continuați deparazitarea lunară.
Discutați cu medicul veterinar despre o dietă hidrolizată reală timp de cel puțin 8 săptămâni, fără gustări, recompense sau resturi de masă.
Cereți o evaluare dermatologică: citologie, raclaj și, dacă e cazul, un tratament pentru infecțiile secundare.
Dacă e confirmată dermatita atopică, se recomandă trecerea la un tratament țintit (Cytopoint/Apoquel), care de obicei aduce o îmbunătățire semnificativă în câteva zile.
Mult spor si sanatate!
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Ecaterina,
Situația pe care o descrieți la peruşul dvs. (4,5 ani) este una care necesită atenție rapidă. Simptomele prezentate – abdomen mărit, lipsă de pene pe acea zonă, prurit (mâncărime), neliniște, refuz de hrană și apă – pot fi asociate cu mai multe afecțiuni:
1. Posibile cauze
Probleme hepatice (ficatul mărit din cauza dietei necorespunzătoare, grăsimilor sau bolilor hepatice).
Lipoame sau depuneri de grăsime abdominală – frecvente la peruşii hrăniți cu pâine, carne sau alte alimente destinate oamenilor.
Infecții sau inflamații abdominale – pot duce la acumulare de lichid (ascită).
Tumori interne (ovar, ficat, rinichi) – mai ales la păsări adulte.
Paraziți interni sau tulburări metabolice – mai rar, dar posibile.
2. Cum îl puteți ajuta până ajunge la veterinar
Dietă strictă: oferiți doar hrană specială pentru peruşi, semințe echilibrate și eventual legume proaspete potrivite (morcov, broccoli, frunze verzi). Eliminați imediat pâinea, carnea și mâncarea umană.
Hidratare: asigurați apă proaspătă mereu; dacă refuză să bea, puteți încerca să umeziți puțin semințele sau legumele.
Mediu liniștit și călduros: temperatura constantă, fără curenți de aer.
Reducerea efortului: nu îl lăsați să zboare, pentru a nu suprasolicita organismul.
Monitorizare: observați dacă apar dificultăți respiratorii, somnolență extremă sau imposibilitatea de a sta pe stinghie – acestea sunt semne de urgență.
3. Recomandare importantă
Este absolut necesar un consult la un medic veterinar specializat în păsări cât mai curând. Numai prin examen clinic și, eventual, ecografie sau radiografie se poate determina exact cauza (ficat mărit, lichid, tumoare etc.) și se poate institui tratamentul corect (medicamente hepatoprotectoare, antibiotice, diuretice, intervenții).
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Natalia,
Din descriere, problema la aripa papagalului poate avea mai multe cauze:
Traumatism – o lovitură, cădere sau prindere cu ceva care a dus la inflamație și durere.
Fractură sau luxație – pasărea devine pasivă, evită să zboare și ține aripa mai ciudat.
Infecție locală – dacă zona este roșie, caldă, umflată, poate fi o infecție cutanată sau a foliculilor de pene.
Paraziți sau auto-traumatizare – păsările uneori se smulg singure penele dacă au mâncărime, durere sau stres.
Ce puteți face imediat:
Țineți papagalul într-o colivie mai mică sau într-un spațiu unde să nu zboare, pentru a evita agravarea leziunii.
Observați atent aripa – dacă e poziționată anormal, dacă apar răni, secreții sau sânge.
Nu încercați să trageți sau să aranjați penele manual, riscați să-i provocați durere sau să agravați situația.
Puteți aplica o compresă rece (un tifon umezit în apă rece, câteva secunde) pentru a reduce inflamația, dar fără a-l stresa prea mult.
Asigurați liniște, temperatură constantă și hidratare.
Când trebuie mers de urgență la medic veterinar (avian de preferat):
Dacă aripa stă lăsată mereu în jos.
Dacă pasărea nu mai poate zbura deloc.
Dacă există umflătură evidentă, sânge sau rană deschisă.
Dacă starea generală se agravează (somnolență, lipsă poftă de mâncare).
În multe cazuri de traumatisme sau inflamații, este nevoie de un control radiologic și tratament cu antiinflamatoare/antibiotice administrate de veterinar.
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Catalina,
La o pisică de aproximativ 10 ani, căderea excesivă a părului asociată cu linsul frecvent poate indica mai multe cauze:
1. Probleme dermatologice:
Alergii (alimentare, la mușcături de purici, praf, polen). Mâncărimea intensă o face să se lingă excesiv.
Paraziți externi (purici, acarieni). Uneori nu se observă ușor, dar provoacă mâncărime severă.
Infecții cutanate (bacteriene sau fungice, ex. dermatofitoze).
2. Cauze interne (medicale):
Probleme hormonale – hipertiroidism, dezechilibre hormonale ce duc la alopecie difuză.
Afecțiuni renale sau hepatice cronice – pot influența calitatea blănii.
3. Cauze comportamentale:
Stres sau plictiseală – unele pisici dezvoltă lins excesiv compulsiv (dermatită psihogenă).
Ce poți face acum:
Verifică atent pielea: vezi dacă are roșeață, cruste, zone iritate sau răni.
Asigură-te că are tratament antiparazitar extern regulat (spot-on sau zgardă recomandată de veterinar).
Monitorizează dieta – unele pisici au intoleranțe alimentare.
Observă dacă are și alte simptome: scădere în greutate, sete crescută, apetit schimbat, letargie – acestea pot indica probleme interne.
Recomandare: ar fi bine să o vadă un medic veterinar dermatolog sau generalist. Este posibil să fie nevoie de:
Examen de piele (răzuire, lampă Wood, culturi fungice).
Analize de sânge (pentru a exclude boli hormonale sau metabolice).
Ajustarea alimentației sau tratament medicamentos, în funcție de cauză.
Mult spor si sanatate!
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Domnica,
Crustele de pe piele la pisici pot avea mai multe cauze și nu e obligatoriu să fie ceva grav, dar merită urmărite cu atenție:
Cauze posibile:
Alergie de contact – șamponul uman (chiar și pentru copii) poate irita pielea pisicii. Pielea lor are alt pH decât al nostru, de aceea se recomandă doar șampoane veterinare speciale.
Infecție cutanată bacteriană sau fungică – crustele care rămân după scărpinat și care lasă rană pot fi semn de piodermită sau dermatită micotică.
Paraziți externi – puricii sau acarienii pot provoca leziuni de tip „cruste” după scărpinat intens.
Alergie alimentară sau dermatită atopică – mai rar, dar poate debuta chiar și la pisicile adoptate recent.
Ce puteți face acum:
Curățați ușor zona cu ser fiziologic sau ceai de mușețel slab, doar tamponare, fără să rupeți crustele.
Aplicați local un unguent cu antibiotic și antiinflamator ușor (de tip Levomekol sau Baneocin pudră/unguent).
Evitați zgarda antiparazitară pentru moment, dacă leziunile sunt în zona gâtului – poate provoca iritație suplimentară.
Supravegheați pisica să nu se scarpine excesiv – dacă e nevoie, guler protector.
Nu mai folosiți șampon uman – spălați doar cu produse veterinare speciale, și doar dacă este strict necesar.
Când trebuie să vă îngrijorați și să mergeți la veterinar:
dacă apar multe cruste noi, se extind pe corp,
dacă pisica se scarpină intens și devine agitată,
dacă apar zone fără păr, cu piele roșie sau cu secreții,
dacă se asociază cu stare generală proastă (letargie, lipsa poftei de mâncare).
În concluzie, cel mai probabil este o reacție locală (iritație sau dermatită de la zgardă/șampon), dar nu se poate exclude o infecție sau paraziți. Tratamentul local e binevenit, însă pentru un diagnostic precis și eventual tratament antifungic/antibiotic sistemic, ar fi bine să ajungeți la un cabinet veterinar.
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Liubovi,
Din descriere, câinele are o infecție cutanată severă, cu abcese care s-au spart și elimină puroi. Situația necesită îngrijire medicală, însă dacă nu aveți imediat acces la un medic veterinar, puteți încerca următoarele măsuri de prim ajutor:
Curățarea rănilor
Spălați zonele afectate de 2-3 ori pe zi cu apă fiartă și răcită sau ser fiziologic.
Puteți folosi peroxid de hidrogen (apă oxigenată), dar doar la prima curățare; ulterior poate întârzia vindecarea. Mai bine folosiți clorhexidină 0,05–0,1% sau betadină diluată (culoare galben deschis).
Îndepărtarea puroiului
Lăsați puroiul să se scurgă, nu acoperiți zona cu pansament strâns.
Tamponați ușor cu tifon steril.
Tratament local
După curățare, aplicați un unguent cu antibiotic (de exemplu: Levomekol, Baneocin, tetraciclină).
Tratament general (dacă aveți acces la medicamente pentru animale sau farmacie umană)
Ar fi necesar un antibiotic sistemic pentru a opri infecția (de exemplu: amoxicilină cu clavulanat sau cefalexină – pentru câini doza se calculează după greutate).
Dacă aveți posibilitatea, întrebați la farmacie veterinară sau umană pentru un antibiotic potrivit și revin cu dozele exacte în funcție de greutatea câinelui.
Îngrijiri suplimentare
Mențineți câinele într-un loc curat și uscat.
Nu lăsați animalul să lingă rănile; dacă este necesar, improvizați un guler protector.
Infecția descrisă poate avansa spre septicemie dacă nu se intervine cu antibiotic. Vă recomand să găsiți cât mai repede un medic veterinar, chiar dacă trebuie să mergeți în alt sat sau oraș.
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Nelea,
La un cățel de 5 luni, talie mică, 2,7 kg, cu istoric de contact cu alți câini și mușcături de căpușă, semnele descrise (apatie, refuz de hrană, vărsături, secreții oculare, nas umed) ridică suspiciuni serioase. Cele mai probabile cauze sunt:
Boli transmise de căpușe (babesioză, ehrlichioză, anaplasmoză). Acestea pot debuta cu febră, stare generală proastă, refuz de hrană și vărsături. În timp, pot apărea anemie, icter sau urină închisă la culoare.
Boli virale – în special parvoviroza, care nu este acoperită de vaccinul menționat. Începe adesea cu apatie și vărsături, apoi apare diaree (de multe ori cu miros foarte puternic și uneori cu sânge).
Infecții respiratorii sau digestive bacteriene, mai ales având în vedere contactul cu alți câini.
Recomandări imediate:
Este necesar un consult veterinar de urgență cu analize de sânge și, dacă este posibil, test rapid pentru parvoviroză și hemoparazitoze (boli transmise de căpușe).
Până ajungi la cabinet: continuă hidratarea cu apă administrată fracționat. Dacă nu mai poate bea sau vomită tot, este obligatorie perfuzia intravenoasă la clinică.
Nu administra niciun medicament pentru oameni.
Verifică temperatura rectală. Valorile normale sunt între 38–39,2°C. O temperatură mai mare sau mai mică indică agravarea stării.
Observă culoarea gingiilor și a mucoaselor (palide sau gălbui pot indica anemie sau icter).
Având în vedere vârsta și greutatea mică, evoluția poate fi rapidă și severă. Tratamentul trebuie început cât mai curând.
Investigații recomandate
Examen clinic complet: temperatură, auscultație cardiacă și pulmonară, verificarea mucoaselor, palpare abdominală.
Hemoleucogramă și biochimie sanguină: pentru a detecta anemie, infecție, afectare hepatică sau renală.
Test rapid parvoviroză (din materii fecale).
Frotiu de sânge sau test PCR/serologic pentru babesioză/ehrlichioză (în funcție de dotările cabinetului).
Examen coproparazitologic, dacă apare diaree.
Tratament posibil (se va adapta după diagnostic)
Perfuzie intravenoasă cu soluții de rehidratare (Ringer lactat, Glucoză 5%, eventual cu adăugare de vitamine și electroliți).
Antiemetice (ex. maropitant, metoclopramid) pentru controlul vărsăturilor.Antibiotic cu spectru larg, pentru prevenirea suprainfecțiilor bacteriene, mai ales în suspiciune de parvoviroză sau ehrlichioză.
Antiparazitar specific dacă se confirmă babesioză (de obicei imidocarb dipropionat, administrat injectabil, doar sub control veterinar).
Protecție hepatică și gastrică (hepatoprotectoare, inhibitori de secreție gastrică).
Antipiretice veterinare dacă există febră ridicată (nu se folosesc niciodată cele pentru oameni).
Măsuri suplimentare
Izolarea de alți câini până la stabilirea diagnosticului.
Controlul căpușelor (pipetă spot-on sau comprimat antiparazitar, aplicate numai după stabilizarea stării generale).
Monitorizare zilnică: temperatură, consum de apă, apetit, aspectul urinei și al scaunului.
Acest protocol trebuie inițiat cât mai repede, pentru că la un pui mic de talie mică evoluția poate fi rapidă și uneori fatală fără tratament intensiv.
Inscriete la noutatile noastre