Articole

În ultimii ani există un interes tot mai crescut privitor la explorarea îndeaproape a microbiomului gastrointestinal al pacienţilor canini şi felini. Microbiomul este alcătuit din peste 500 de specii de bacterii, virusuri, miceţi şi archea. Acest articol are scopul de revizui şi prezenta cercetări recente şi descoperiri privind microbiomul digestiv şi rolurile sale într-o serie de funcţii ale organismului precum: homeostazia metabolismului, protecţia împotriva patogenilor, educarea răspunsului imunitar, sinteza şi/sau facilitarea sintezei unor nutrienţi-cheie pentru sănătate, menţinerea sănătăţii psihice, obezitatea, afecţiunile dermatologice, cardiologie, nefrologie.

În acest ghid am descris unele boli întîlnite la peștii din crescătorii din bazinul râului Prut, în perioada de derulare a proiectului transfrontalier finanțat de Uniunea Europeană (Team up for Healthy fish) coordonat de Institutul de Zoologie din Republica Moldova având ca partener Universitatea de Științele Vieții din Iași. Echpele mixte de cercetători din cele două instituții, au efectuat deplasări în teren la ferme piscicole din R. Moldova și România,

Boală infecțioasă de origine virală (cu suprainfecție bacteriană) a crapului și altor specii de pești din familia Cyprinidae și Ictaluridae, caracterizată prin ascită, exoftalmie, diateză hemoragică, degenerescență și necroză a organele parenchimatoase (fig. 26). Cercetătorul iugoslav N. Fian a descris pentru prima data această boală (1968). Viremia de primăvară a crapului este o boală contagioasă care evoluează endemic în Europa de peste 50 de ani, 10-15 % din puiet

Piscicultura include reproducerea artificială, aclimatizarea noilor specii, creșterea intensivă a peștilor în heleșteie și viviere, ce modifică, într-o măsură sau alta, condițiile ecologice de viață ale peștilor, caracteristice pentru ecosistemele acvatice parentale. Adesea gospodăriile piscicole suportă cheltuieli materiale mari dar eforturile piscicultorilor nu aduc efectul necesar din cauza pieirii în masă a peștilor, obținuți prin metoda reproducerii artificiale, la etapele timpurii ale

Apa este cea mai importantă resursă pentru acvacultură, ea determină calitatea produsului, precum și succesul acestei industriei. După compoziția chimică, apele naturale sunt extrem de variate. Se întâlnesc ape mai mult sau mai puțin asemănătoare în ceea ce privește compoziția, însă niciodată nu există ape absolut identice. Apele se deosebesc nu numai prin elementele chimice și concentrația totală a substanțelor dizolvate, ci şi prin proporțiile cantitative ale

Rolul hranei naturale (hidrobionţi) în alimentația peștilor de heleșteie este foarte mare, în special pentru crap, crescut în policultură. Acest lucru este justificat de faptul că 25- 50% din alimentația crapului este alcătuită din alimente naturale ( bacterio-, fito-, zooplancton, detritul și zoobentos). Aceasta este una dintre diferențele fundamentale dintre piscicultura ecologică de heleșteu și piscicultura industrială, unde, din cauza absenței, aproape totale,

Problema utilizării eficiente a producţiei primare algale de către consumatorii diferitor verigi trofice superioare este în permaneneță în vizorul hidrobiologilor în vederea valorificării biomasei algale în acvacultură. Interrelaţiile organismelor animale şi vegetale în heleșteiele piscicole sunt diverse şi polifuncţionale. Reproducerea fitofagilor şi dezvoltarea lor intensă corelează cu producţia fitoplanctonului. În majoritatea cazurilor factorul de bază care

Piscicultura este o ramură de importanță majoră în aprovizionarea populației cu produse alimentare. Procesul de obținerea produselor piscicole are mai multe etape începând de la reproducere, aclimatizarea noilor specii, creșterea intensivă /extensivă sau ecologică a peștilor în heleșteie și viviere și comercializarea acestora. Creșterea peștelui în condiții dirijate modifică într-o măsură sau alta, condițiile ecologice de viață ale peștilor, caracteristice pentru ecosistemele acvatice

Patologia peştilor reprezintă un domeniu foarte vast, a cărui etiopatogeneză complexă pune, de cele mai multe ori, medicul veterinar în dificultate. Condiţiile de microclimat şi diversele boli nutriţionale reprezintă un procentaj covârşitor al cauzelor ce determină majoritatea bolilor la aceştia. În articolul următor vor fi prezentate principalele entităţi morbide şi cauzele lor ce pot apărea la această categorie de vertebrate.

Încă de la vârste fragede, copiii prezintă şi exprimă o afinitate pentru necuvântătoare, considerându-le animale de companie, dar în acelaşi timp şi creaturi imaginare. Mai târziu, încep să cerceteze caracteristicile propriilor animale de companie şi ale tuturor celor cu care sunt familiarizaţi, contribuind la alcătuirea unui sistem preliminar de aspecte generale despre animale, formând astfel un sistem iniţial de clasificare. Pe lângă câine şi pisică, în mod progresiv, în categoria animalelor de companie şi-au căpătat locul binemeritat calul, păsările