Buna ziua Diana,
O pisică de 2 luni cu episoade de sufocare, respirație grea, nas înfundat, zgomote respiratorii și rinită persistentă, în ciuda tratamentului cu antibiotice, ridică câteva suspiciuni clare. La această vârstă, problemele respiratorii rămase după pneumonie sunt frecvente, dar pot exista și alte cauze care împiedică vindecarea.
Mai jos sunt cele mai probabile explicații:
1. Infecție virală respiratorie persistentă (FHV-1 sau Calicivirus)
Pisoii mici sunt extrem de sensibili la:
Herpesvirus felin (FHV-1)
Calicivirus
Aceste infecții pot:
bloca nasul complet,
da secreții groase,
produce episoade de „sufocare” când nu pot inspira aer,
persista mult timp chiar și cu antibiotice (pentru că virușii nu răspund la antibiotice).
În rinită virală, antibioticul doar previne infecțiile secundare, nu vindecă boala de bază.
Atacurile de respirație sunt frecvente la puii cu herpesvirus.
2. Rinita severă cu obstrucție nazală (mucus gros, exudat)
Dacă secrețiile sunt foarte dense, pisoiul efectiv nu poate respira pe nas și intră în panică.
Acest lucru poate produce:
respirație zgomotoasă,
crize de sufocare,
încercarea de a „sufla” sau „strănuta” des.
Este frecvent după pneumonie, când mucoasa respiratorie rămâne inflamată mult timp.
3. Pneumonia nu este complet vindecată
Chiar dacă puiul pare mai bine, uneori există:
focare reziduale de infecție,
bronșită post-pneumonică,
atelectazii (zone de plămân care nu se deschid complet).
Acestea pot provoca respirație zgomotoasă, oboseală, crize din când în când.
O radiografie de control este extrem de importantă.
4. Ineficiența tratamentului actual
1 injecție de antibiotic pe săptămână nu este standard pentru pneumonie / rinită infecțioasă.
Majoritatea antibioticelor trebuie administrate:
zilnic (oral sau injectabil),
7–14 zile,
în doze adaptate unui pui de 2 luni.
Doar câteva antibiotice au formulă de lungă durată, și chiar și acelea nu sunt recomandate la pui mici pentru infecții respiratorii.
Dacă tratamentul nu funcționează, cauza poate fi:
antibioticul nepotrivit,
doză prea mică,
administrare prea rară,
boală virală nerecunoscută.
5. Paraziți respiratori (mai rar, dar posibil)
De ex. Aelurostrongylus abstrusus (viermi pulmonari).
Pot produce respirație zgomotoasă și bronșită cronică.
Se diagnostichează prin:
examen copro,
test PCR,
radiografie.
6. Malformații congenitale
La puii foarte mici pot exista:
stenoze nazale,
palate moi prea lungi,
anomalii de cartilaje nazale sau laringiene.
Acestea produc respirație grea încă de mici.
Ce recomand clar în acest moment
1. Radiografie toracică de control
Să vedem dacă pneumonia este complet rezolvată și dacă plămânii sunt curați.
2. Schimbarea schemei de tratament
Pentru rinita infecțioasă persistentă, în mod obișnuit se folosesc:
doxiciclină zilnic 14 zile (de primă alegere în FHV-1 + bacterii)
sau amoxicilină-clavulanat zilnic
Antibiotic o dată pe săptămână este foarte probabil ineficient.
3. Tratament specific pentru herpesvirus (dacă se confirmă)
L-lizina
Nebulizări (aerosoli) cu ser fiziologic + bronhodilatator
Curățarea nasului zilnic
4. Examen PCR din secreția nazală
Pentru FHV-1, Calicivirus, Mycoplasma, Chlamydia.
Acesta ar clarifica tratamentul.
Cea mai probabilă cauză este o infecție virală respiratorie (FHV-1) cu rinită severă persistentă, la care antibioticul administrat o dată pe săptămână nu poate ajuta suficient.
Trebuie verificat dacă pneumonia s-a vindecat complet și dacă schema de tratament este potrivită pentru un pui atât de mic.
