Question 1

Волнистый попугай стал хромать. Или неудачно слетел и приземлился,или мы не знаем причину.

Accepted Answer

Buna ziua Dumitru,

Este posibil ca papagalul ondulat să fi suferit o lovitură sau o accidentare la aterizare, mai ales dacă nu a fost foarte atent la zbor. Cu toate acestea, pot exista și alte cauze, cum ar fi o luxație, o fractură sau o problemă de sănătate preexistentă (de exemplu, artrita, deficitul de calciu sau o infecție).

Ce ar trebui să faceți:

Izolați pasărea într-un loc liniștit, pentru a evita stresul sau agravarea potențială a accidentării.

Observați cu atenție piciorul afectat – verificați dacă există umflături, schimbări de culoare sau alte semne vizibile de leziune.

Nu încercați să imobilizați piciorul pe cont propriu, deoarece acest lucru poate agrava problema.

Consultați cât mai repede un medic veterinar specializat în păsări exotice, care va putea evalua corect situația printr-un examen fizic și, dacă este necesar, radiografie.

Până ajungeți la veterinar, asigurați-vă că papagalul are acces ușor la hrană și apă, fără să fie nevoie să se deplaseze prea mult. Dacă observați semne precum pierderea echilibrului, apatie sau refuzul de a mânca, situația poate fi mai gravă și necesită intervenție urgentă.

Mult spor si sanatate!

Question 2

У собаки стригущий лишай,затянувщийся.Псина измотана и истощенная.Чем лечить?
Ей 6 месяцев.Прививки не ставили никакие,живет на улице

Accepted Answer

Buna ziua Ana,

În cazul în care câinele are dermatofitoză (lipsirea sau micoza), tratamentul ar trebui să fie prompt și adecvat. Dermatofitoza este o infecție fungică care poate cauza simptome precum leziuni ale pielii, pierdere a părului și iritație.

Având în vedere că câinele este în stare de epuizare și nu a fost vaccinat, este important să îl tratezi corect și să iei măsuri pentru prevenirea altor infecții. Iată ce recomand:

Consult veterinar: Înainte de orice tratament, este important să consulți un medic veterinar care va confirma diagnosticul și va prescrie tratamentul adecvat. Câinele ar putea avea nevoie de un tratament antifungic sistemic (medicamente administrate pe cale orală), precum griseofulvina sau terbinafina, și tratamente topice (șampoane sau unguente antifungice).

Îngrijirea generală: Câinele ar trebui să fie izolat pentru a preveni răspândirea infecției la alte animale. Este important să-l ții într-un loc curat, uscat și protejat de intemperii, având în vedere că trăiește în aer liber. De asemenea, asigură-te că este hrănit corespunzător, cu o dietă echilibrată, pentru a-l ajuta să-și recupereze forțele.

Vaccinare: De asemenea, este esențial să iei în considerare vaccinarea câinelui împotriva bolilor comune (cum ar fi rabia, parvoviroza și leptospiroza), mai ales că este expus la medii riscante trăind afară.

În concluzie, tratamentul dermatofitozei va presupune o combinație de medicamente antifungice, îngrijire generală și, în mod esențial, îngrijirea veterinară.

Question 3

Aveti pampers pentru pisici și chiloței?

Accepted Answer

Buna ziua Ecaterina,

După o operație de fistule ale glandelor perianale, este important să împiedicăm pisica să lingă sau să zgârie zona pentru a permite vindecarea corespunzătoare. Dacă gulerul clasic este incomod, iată câteva alternative pe care le puteți lua în considerare:

Guler gonflabil (tip pernă): Este mai confortabil decât gulerul clasic de plastic și permite pisicii să-și miște capul mai ușor, fără să poată atinge zona afectată.

Body protector (costum chirurgical pentru pisici): Un body din material moale care acoperă zona afectată poate fi o soluție eficientă. Este mai confortabil decât gulerul și permite o protecție bună.

Supervizare constantă și guler doar în absența dumneavoastră: Dacă aveți posibilitatea să supravegheați pisica, puteți alterna perioadele în care poartă gulerul, astfel încât să îi oferiți pauze.

Tin sa mentionez ca incomoditatea gulerului poate dura vreo 2 zile pana se obisnuieste.

Question 4

Buna ziua, se poate sa mă ajutați va rog mult cu informații legate de pregătirea pisicilor pentru mutarea in Moldova? știu de vaccinul antirabic la 21 de zile înainte de graniță dar as dori sa știu daca sunt obligatorii si alte tipuri de vaccinuri sau proceduri.

Accepted Answer

Bună ziua Lorena,

Vă mulțumesc pentru întrebare! Dacă plănuiți să mutați pisicile în Moldova, este important să respectați cerințele de import stabilite de autoritățile moldovenești. În general, pentru a transporta o pisică în Moldova, trebuie să țineți cont de următoarele aspecte:

Vaccinul antirabic: După cum ați menționat, vaccinul antirabic este obligatoriu și trebuie administrat cu cel puțin 21 de zile înainte de trecerea graniței. Este important ca vaccinul să fie administrat de un medic veterinar autorizat și să fie înregistrat în pașaportul veterinar al pisicii.

Pașaportul veterinar: Pisicile trebuie să aibă un pașaport veterinar valabil, care să conțină informații complete despre vaccinuri și tratamente. În acest pașaport se va înregistra și vaccinul antirabic, precum și alte detalii de sănătate relevante.

Tratament antiparazitar intern și extern: Deși nu este întotdeauna obligatoriu, multe țări cer un tratament antiparazitar împotriva echinococozei (pentru pisici care călătoresc din anumite țări cu risc ridicat). Acesta trebuie administrat cu 24-120 de ore înainte de a ajunge la frontieră. Vă recomand să verificați dacă Moldova are astfel de cerințe în momentul călătoriei.

Microcipul: Pisicile care călătoresc în afacerea internațională trebuie să fie identificate printr-un microcip. Acesta trebuie să fie implantat înainte de vaccinul antirabic. Microcipul trebuie să fie conform standardelor ISO 11784/11785.

Certificat sanitar-veterinar: Este posibil să aveți nevoie de un certificat sanitar-veterinar, emis de un medic veterinar autorizat din țara de origine, care să ateste că pisica este sănătoasă și că nu prezintă risc de a transmite boli. Acest certificat trebuie să fie eliberat cu câteva zile înainte de călătorie.

Recomandări suplimentare:

Verificați cu autoritățile moldovenești și cu serviciile vamale ale Moldovei pentru a vă asigura că nu există cerințe suplimentare sau proceduri speciale, mai ales în cazul pandemiei sau al unor reglementări recente.

Asigurați-vă că pisica este în stare bună de sănătate pentru călătorie. Puteți discuta cu medicul veterinar despre riscurile călătoriei și modalitățile de a reduce stresul acesteia.

Vă recomand să contactați un medic veterinar cu experiență în călătoria internațională a animalelor pentru a vă asigura că sunt respectate toate reglementările. De asemenea, ar fi bine să verificați site-ul autorităților moldovenești pentru actualizări recente.

Sper ca informațiile să vă fie utile și vă doresc mult succes în mutarea pisicii!

Question 5

Am fost intro călătorie cinele de 3 zile o stat mai mult timp în masina nu o vrut să minince acuma nu mininca nici apă nu bea și varsă

Accepted Answer

Bună ziua Serioja,

Înțeleg că situația cățelului dumneavoastră este îngrijorătoare, având în vedere că refuză să mănânce, să bea apă și prezintă vărsături, mai ales după o perioadă mai lungă petrecută în mașină. Aceste simptome pot fi cauzate de mai multe factori, inclusiv stresul călătoriei, deshidratarea sau o posibilă infecție.

Vă recomand următoarele măsuri:

Hidratare: Este esențial ca cățelul să rămână hidratat. Dacă refuză apa, încercați să îi oferiți lichide cu ajutorul unei seringi (fără ac) sau cu lingurița. De asemenea, soluțiile de rehidratare orală pentru animale, disponibile la farmaciile veterinare, pot fi de ajutor.

Alimentație: Dacă nu dorește să mănânce, încercați să îi oferiți alimente ușor digerabile, precum pui fiert cu orez sau hrană umedă pentru câini. Dacă nu acceptă nimic, nu îl forțați, dar continuați să monitorizați starea sa.

Monitorizare: Este important să observați orice semn de agravare, cum ar fi letargie severă, dificultăți de respirație sau comportament anormal. Acestea ar putea semnala o problemă mai gravă, precum deshidratarea severă, o infecție sau o intoxicație.

Consult veterinar: Dacă simptomele persistă sau se agravează (vărsături continue, refuz total al alimentelor și apei, slăbiciune severă), vă recomand să consultați un medic veterinar cât mai curând posibil, deoarece este important să se stabilească un diagnostic și un tratament adecvat.

Sper ca catelusul să își revină rapid, dar vă sfătuiesc să fiți vigilent și să acționați rapid în cazul în care simptomele nu se ameliorează.

Mult spor si sanatate!

Question 6

Pisica maninca foarte putin sau practic deloc, apa bea as spune ca cauta sa bea si varsă un lichid specific. Pisica se afla la tara sta afara are contact cu mai multe pisici.

Accepted Answer

Buna ziua Dumitru,

Pisica dvs pare să manifeste simptome serioase, cum ar fi lipsa apetitului, vărsături și posibil deshidratare, ceea ce ar putea indica o infecție sau o altă problemă medicală. Contactul cu alte pisici crește riscul unor boli infecțioase precum:

Panleucopenia felină - o boală virală extrem de contagioasă, frecventă la pisicile care trăiesc afară.
Peritonita infecțioasă felină (FIP) - o complicație gravă cauzată de un coronavirus.
Infecții bacteriene - asociate cu consumul de apă contaminată sau răni netratate.
Ocluzie intestinală - poate apărea din cauza ingerării unui corp străin.
Probleme renale sau hepatice - mai ales dacă lichidul vărsat are un miros specific.

Ce puteti face imediat:
Oferă apă proaspătă – Este vital să preveniti deshidratarea. Dacă pisica nu poate bea singură, încercati să îi administrati apă cu o seringă, dar cu grijă să nu o forțati.
Izolează pisica – Ține-ti-o departe de alte pisici pentru a preveni răspândirea unei posibile boli contagioase.
Hrănire ușoară – Dacă mănâncă, oferi-tii o dietă blândă, cum ar fi carne de pui fiartă fără condimente sau mâncare umedă pentru pisici.
Verificarea temperaturii – Cu un termometru rectal, verificati dacă are febră (>39.2°C).

Când să consultați un veterinar:
Dacă simptomele persistă mai mult de 24 de ore.
Dacă pisica refuză complet să mănânce și să bea.
Dacă observi alte simptome precum letargie extremă, scurgeri nazale sau o postură a corpului specifică durerii.

Un veterinar ar putea recomanda:
Analize de sânge și urină pentru diagnostic.
Administrare de fluide (perfuzie) pentru rehidratare.
Medicamente antiemetice pentru a opri vărsăturile.
Investigarea cauzei posibilelor boli infecțioase sau sistemice.

Mult spor si sanatate!

Question 7

Buna, a fost atacat de un alt Chinese mai mare. A vent peste 24 ore acasa. Capul inflamat ,Un ochi este rosul cu singe si din ureche a fost o hemoragie (este singe uscat )

Accepted Answer

Buna ziua Ludmila,

Îmi pare rău pentru starea câinelui dvs. Simptomele pe care le descrii indică o traumă severă și necesită intervenție veterinară de urgență. Așteptarea poate agrava situația, mai ales dacă există leziuni interne sau infecții.

Ce poate implica trauma câinelui?
Leziuni externe:
Inflamația capului sugerează posibile hematoame sau abcese.
Sângele uscat din ureche indică o leziune sau un traumatism care poate afecta timpanul.
Ochii înroșiți cu sânge pot indica hemoragii subconjunctivale, traume oculare sau orbire parțială.

Leziuni interne:
Posibile fracturi ale oaselor craniene.
Leziuni cerebrale cauzate de șoc sau lovituri.
Hemoragii interne care ar putea afecta funcționarea organelor.

Durere și șoc:
Câinele poate experimenta un șoc traumatic, care necesită tratament imediat.

Ce trebuie să faci acum?
Contactează urgent un veterinar:
Du câinele la o clinică veterinară de urgență pentru o examinare detaliată. Veterinarul poate evalua starea și poate decide dacă sunt necesare:

Radiografii pentru a verifica fracturi sau hemoragii interne.
Ecografii sau teste pentru starea organelor.

În timpul transportului:
Asigură-te că câinele este într-o poziție confortabilă și liniștită.
Evită să manipulezi zona capului, deoarece orice presiune suplimentară poate agrava rănile.
Hidratare: Dacă câinele nu bea apă, nu îl forța; deshidratarea poate fi compensată prin perfuzie la clinică.

Tratamente posibile la veterinar:
Curățarea rănilor și aplicarea de tratament antibiotic pentru prevenirea infecțiilor.
Administrarea de medicamente pentru durere.
Supravegherea atentă a ochiului și urechii, posibil intervenții chirurgicale dacă este necesar.

Prognoză:
Rănile severe, în special cele care afectează capul și ochii, pot avea complicații grave dacă nu sunt tratate. Cu tratamentul potrivit și la timp, câinele are șanse mai mari de recuperare completă. Nu amânati vizita la veterinar!

Mult spor si sanatate!

Question 8

Nu mănâncă absolut nimic și nu bea, foarte rar vine acasă și nu e activ de loc și respira greu

Accepted Answer

Buna ziua Alina,

Simptomele pe care le descrii – lipsa poftei de mâncare, inactivitatea extremă, respirația grea și faptul că bea foarte puțin – sunt semne care pot indica o problemă gravă de sănătate.

Posibile cauze ar putea include:
Probleme cardiace: Insuficiența cardiacă sau alte afecțiuni ale inimii pot duce la dificultăți respiratorii.
Boli infecțioase: De exemplu, infecții virale sau bacteriene (precum rinotraheita felină sau peritonita infecțioasă felină).
Blocaj gastrointestinal: Dacă motanul a ingerat un corp străin, acest lucru poate provoca inapetență.
Traumatisme: Dacă a fost rănit în timp ce era afară, poate fi afectat intern.

Pași de urmat:
Stabilizare rapidă: Dacă respirația este foarte dificilă, ar putea fi necesară oxigenoterapia, disponibilă doar la clinicile veterinare.
Examinare clinică completă: Include verificarea temperaturii, auscultația toracelui (plămâni și inimă) și o inspecție generală a motanului pentru semne de traumă sau boli evidente.

Investigații suplimentare:
Radiografii pentru a verifica plămânii, inimă și eventualele traume interne.
Analize de sânge pentru a verifica funcția renală, hepatică și semnele de infecție.
Ecografie abdominală, dacă este necesar.
Hidratarea: Dacă nu mănâncă și nu bea, perfuzia intravenoasă sau subcutanată este esențială pentru rehidratare.

Ce trebuie să faci acum:
Luati motanul în brațe sau într-o cutie de transport, evitând să-l stresezi prea tare.
Contactati un medic veterinar de urgență sau o clinică nonstop.
Menționează toate simptomele pentru a se pregăti înainte de vizita ta.

Muylt spor si santatate!

Question 9

Bună ziua faceți pașaport la animale? Vreau să iau o pisică peste hotare și la ce pret

Accepted Answer

Buna ziua Ana,
Cu parere de rau nu va putem ajuta cu intrebarea dvs., deoarece nu suntem un cabinet veterinar fizic, doar un portal veterinar online.
Pentru intocmirea unui pasaport pentru pisicuta dvs. adresati-va la cel mai apropiat cabinet veterinar din zona dvs., cu siguranta colegii va pot ajuta.
Mult spor si sanatate!

Question 10

Buna, perusul meu, mascul, +-4 ani, are la moment probleme cu digestia. In ultimele 2 zile am observat tot mai fregvent in excrementele lui seminte ce nu au fost digerate. In rest mananca, canta, bea apa si pare cat de cat activ. Cu 5 zile in urma a murit perechea sa, deci nu ma astept sa fie la fel de activ ca inainte. Veterinarul nea spus ca femela avea cel mai probabil probleme uterine si ca nu este nimic de facut. Aceasta problema de digestie a aparut cam 2 zile dupa moartea perechii sale. Sar putea sa fie o infectie digestiva care a avuto si femela insa nu a fost diagnosticata corect? Sau este doar cauzata de stress?Daca este o infectie sau ceva de genul ai putea sa-mi recomanzi niste medicamente sau remedii pentru aceasta problema? Multumesc anticipat!

Accepted Answer

Buna ziua Ecaterina,

Este posibil ca problemele digestive pe care le observati la peruşul dvs. să fie legate de mai multe cauze, iar în acest caz ar putea fi o combinație de factori, inclusiv stresul post-pierdere și eventuale probleme digestive.

Posibile cauze ale problemelor digestive:

Stresul și schimbările emoționale:
Peruşii sunt păsări sociale și se ataşează puternic de partenerii lor. Pierderea femelei ar putea cauza un stres emoțional semnificativ peruşului tău, care poate afecta digestia. Stresul poate duce la modificări ale comportamentului alimentar și ale tranzitului intestinal, ceea ce ar putea explica seminele nedigerate observate în excrementele lui.

Posibile infecții digestive:
Este posibil ca femela să fi avut o infecție bacteriană sau fungică nediagnosticată care să fi fost transmisă peruşului sau să fi provocat un dezechilibru bacterian în intestinul acestuia. În acest caz, diareile sau semințele nedigerate ar putea fi semne ale unei afecțiuni digestive.

Probleme alimentare sau modificări în dietă:
Dacă peruşul a avut o dietă mai puțin echilibrată în perioada stresului sau dacă au apărut modificări în alimentație după pierderea femelei, acest lucru ar putea afecta digestia. De exemplu, semințele nedigerate pot apărea dacă pasărea nu mestecă suficient mâncarea sau dacă are probleme de absorție.

Paraziți intestinali:
Infecțiile cu paraziți intestinali (de exemplu, protozoare sau viermi) pot provoca simptome digestive, inclusiv semințe nedigerate în excremente.

Ce puteti face:

Monitorizarea atentă a comportamentului:
Continuă să observi peruşul pentru orice alte semne de boală, cum ar fi diaree severă, vărsături, scădere în greutate, apetit scăzut sau modificări ale comportamentului.

Hidratare și alimentație adecvată:
Asigură-te că peruşul are acces la apă proaspătă în permanență. În cazul în care dieta sa a suferit modificări, încearcă să îi oferi o alimentație echilibrată, adaptată nevoilor sale, precum semnede calitate, fructe, legume și boabe de orez sau hrișcă (care sunt ușor digerabile).

Remedii pentru probleme digestive:
Poți folosi unele remedii naturale care ajută la calmarea sistemului digestiv al peruşului:

Probiotice pentru păsări: Acestea pot ajuta la restabilirea florei intestinale normale, în special dacă peruşul are un dezechilibru bacterian. Există suplimente probiotice specifice pentru păsări pe care le poți adăuga în apa de băut, după recomandarea medicului veterinar.

Infuzie de mușețel: Mușețelul are proprietăți calmante și poate ajuta în caz de iritație a tractului digestiv. Oferă-i o infuzie foarte diluată de mușețel (rece), care poate fi adăugată în apa de băut.

Consult veterinar pentru diagnostic:
Dacă problemele digestive persistă sau se agravează, ar fi indicat să consulți un veterinar pentru o evaluare completă. Medicul veterinar ar putea recomanda analize de sânge, teste pentru paraziți intestinali, bacterii sau fungi, și eventual un tratament adecvat (antibiotice, antiparazitare sau antifungice) în cazul unei infecții.

Posibile medicamente:
Antibiotice: Dacă veterinarul suspectează o infecție bacteriană, poate prescrie antibiotice specifice, cum ar fi enrofloxacină sau doxiciclină.

Antiparazitare: Dacă există suspiciunea unei infecții cu paraziți intestinale, veterinarul ar putea recomanda tratamente antiparazitare.

Probiotice: Există diverse suplimente care pot ajuta la restabilirea florei intestinale, iar veterinarul ar putea recomanda un probiotic pentru păsări.

Deși este posibil ca stresul să fie cauza principală a problemelor digestive ale peruşului tău, nu este exclus să existe o infecție sau un dezechilibru bacterian. Monitorizează-l cu atenție și asigură-te că are o alimentație și hidratare adecvată. Dacă simptomele persistă sau se agravează, consultă veterinarul pentru o diagnosticare mai precisă și un tratament adecvat.

Sper ca peruşul dvs. să își revină repede și să se simtă din nou bine!
Mult spor si sanatate!

Question 11

Am 2 pisici, virstele nu cunoaștem din motiv că au fost salvate de afara un pisic de noi și al doilea l-am luat pentru companie , la momentul de față ambii pisici se scarpină intens, unul la regiunea burtei are o pată și lipsește blana, și la al doilea pe gît aceleași situație. Ambii pisici au acces și afara, după care seara facem baie.

Accepted Answer

Buna ziua Lia,

Având în vedere că amândouă pisicile prezintă scărpinături intense și zone de piele fără blană, există câteva cauze posibile care ar putea explica aceste simptome.
Este important să acționați rapid pentru a preveni agravarea situației.

Posibile cauze:

Infestare cu paraziți externi:
Purici: Pisicile care au acces în exterior sunt predispuse la infestarea cu purici, care sunt o cauză comună de scărpinături și pierdere a blănii. Puricii pot lăsa pete roșii sau zone de piele iritate și inflamate, mai ales în zonele greu accesibile, cum ar fi burta sau gâtul.

Capușe sau păduchi: Acestea pot cauza iritații severe și pierderea părului în zonele infectate, de obicei la contactul direct cu pielea.

Dermatită alergică (inclusiv alergii la purici):
Pisicile pot suferi de dermatită alergică, care provoacă mâncărime severă și pierderea părului, în special în zonele unde pisica se scarpină. Alergiile pot fi cauzate de diverși factori, inclusiv de purici, polen sau alți alergeni din mediul înconjurător.

Iritație de contact:
Dacă pisicile fac baie seara și sunt expuse la produse de igienă care conțin substanțe iritante, acestea pot dezvolta iritații pe piele, care pot duce la căderea părului și inflamație. Este important să folosiți șampoane speciale pentru pisici și să vă asigurați că nu sunt prea agresive pentru pielea lor.

Infecții bacteriene sau fungice:
Unele infecții ale pielii, cum ar fi dermatofitoza (ringworm), pot cauza pierderea părului și leziuni pe piele, iar pisicile se pot scărpina din cauza mâncărimii. Aceste infecții pot deveni mai severe dacă nu sunt tratate la timp.

Paraziți interni:
Deși mai puțin frecvent, infestările interne (de exemplu, cu giardia) pot provoca prurit și scărpinături intense. În astfel de cazuri, simptomele sunt de obicei însoțite și de modificări ale comportamentului și alimentației.

Ce ar trebui să faceți:
Consultați un medic veterinar: Este important să duceți ambele pisici la medicul veterinar pentru un diagnostic corect. Veterinarul va efectua un examen fizic complet și, în funcție de simptome, poate recomanda teste pentru paraziți (cum ar fi un test pentru purici, păduchi sau ciuperci), analize de sânge sau probe de piele pentru a depista eventuale infecții bacteriene sau fungice.

Tratament pentru paraziți: Dacă infestarea cu purici sau alți paraziți este confirmată, medicul veterinar va prescrie un tratament antiparazitar adecvat. Acesta poate include tratamente topice, șampoane sau medicamente orale pentru eliminarea paraziților.

Schimbarea produselor de igienă: Dacă băile frecvente sunt o posibilă cauză a iritației pielii, ar fi bine să utilizați produse de igienă destinate pisicilor, care sunt mai blânde cu pielea lor. Asigurați-vă că le clătiți bine și că nu rămân reziduuri de șampon pe pielea lor.

Prevenirea reinfecției: Deoarece pisicile au acces în exterior, este important să le protejați de paraziți externi prin utilizarea unor produse antiparazitare preventiv, chiar dacă nu există încă semne vizibile de infestare. Există diverse soluții pentru prevenirea puricilor și altor paraziți, care pot fi aplicate lunar.

Monitorizarea comportamentului: Încercați să observați și alte semne de boală, cum ar fi pierderea apetitului, letargia sau secrețiile din ochi sau nas. Dacă aceste simptome se adaugă, ar putea fi indicii ale unei infecții mai grave sau ale unei afecțiuni sistemice.

Este esențial să duceți pisicile la veterinar pentru un diagnostic precis, pentru a putea începe tratamentul corect. Paraziții, infecțiile sau alergiile sunt de obicei tratabile, dar trebuie intervenit rapid pentru a preveni agravarea problemelor de sănătate.

Vă stau la dispoziție pentru orice alte întrebări sau pentru a discuta despre următorii pași de urmat.
Mult spor si sanatate!

Question 12

Motanul scotish fold, ii cadr blana neobisnuit fiind niste pete de blana lipsa iar in partea dinspre coada o zona mai mare fara blana , unele zone ajung chiar si pana la sange

Accepted Answer

Buna ziua Daniela,

Vă mulțumesc pentru mesajul dumneavoastră și pentru că ați adus în atenție schimbările vizibile în starea de sănătate a pisicii. Pierderea de blană în anumite zone, însoțită de răni și zone care ajung până la sânge, poate semnala o problemă dermatologică serioasă. Există mai multe cauze posibile pentru această situație, iar identificarea corectă a problemei este esențială pentru a putea interveni adecvat.

Posibile cauze:

Dermatită alergică:
Pisicile pot dezvolta reacții alergice la diferiți alergeni, precum praful, polenul, anumite ingrediente din hrană sau substanțele chimice din produsele de igienă. Aceste reacții pot provoca mâncărime intensă și astfel pisica își va smulge părul sau va freca pielea, ceea ce duce la pierderea blănii și chiar la răni deschise.

Paraziți externi (purici, căpușe, păduchi):
Infestările cu paraziți externi sunt o cauză frecventă a căderii părului și a iritației pielii. Scărpinatul continuu sau linsul în zonele afectate poate cauza leziuni care ajung până la sânge. Un control pentru paraziți este absolut necesar.

Dermatită de contact (iritație a pielii):
Pisicile pot reacționa la substanțele cu care intră în contact, cum ar fi produse de curățat, șampoane sau alte substanțe chimice. Aceste iritații pot cauza pierderea de blană și inflamații, iar în cazuri severe, se pot transforma în răni care sângerează.

Infectii bacteriene sau fungice:
O infecție bacteriană sau fungică poate determina căderea părului, inflamația pielii și chiar sângerare în zonele afectate. Dermatofitoza, o infecție fungică comună, este o posibilă cauză care provoacă pete de blană lipsă și leziuni cutanate.

Alopecie psihogenică (auto-mutilare din stres):
Uneori, pisicile pot dezvolta un comportament de auto-mutilare din cauza stresului sau anxietății, ceea ce le face să își smulgă părul în anumite zone ale corpului. Acest comportament poate duce la leziuni și pierderea părului.

Probleme hormonale sau boli sistemice:
Unele afecțiuni hormonale sau sistemice, precum hipotiroidismul, pot cauza pierderea de blană și modificări ale pielii. De asemenea, diverse tulburări metabolice pot afecta sănătatea blănii și a pielii pisicii.

Ce ar trebui să faceți:
Consultați un medic veterinar: Este foarte important ca motanul să fie examinat de un veterinar pentru a obține un diagnostic corect. Veterinarul va face o examinare detaliată a pielii și poate recomanda teste suplimentare pentru paraziți, infecții bacteriene sau fungice, sau chiar analize de sânge pentru a verifica posibile afecțiuni sistemice.

Tratament: Tratamentul va depinde de cauza identificată:
Dacă este vorba despre o infecție bacteriană sau fungică, veterinarul va prescrie antibiotice sau antifungice.
Dacă sunt implicați paraziți, va fi necesar un tratament antiparazitar.
Dacă este vorba despre o reacție alergică, pot fi recomandate medicamente antihistaminice sau corticosteroizi pentru a reduce inflamația și mâncărimea.

În cazul în care este identificată o problemă de stres sau anxietate, medicul poate recomanda tratamente comportamentale sau medicație pentru reducerea anxietății.

Prevenirea infecțiilor secundare: În cazul în care pisica are răni care sângerează, este important să se prevină infecțiile. Veterinarul poate recomanda un unguent sau o cremă antibiotică pentru a ajuta la vindecarea pielii.

Monitorizarea stării generale: În paralel cu tratamentul, vă recomand să monitorizați atent starea generală a pisicii, comportamentul ei, apetitul și semnele de recuperare sau agravare a leziunilor.

Este esențial ca această problemă să fie abordată cât mai repede pentru a preveni complicațiile și pentru a asigura recuperarea completă a motanului dumneavoastră.
Vă recomand să stabiliți o programare la medicul veterinar cât mai curând posibil pentru un diagnostic și tratament adecvat.

Mult spor si sanatate!

Question 13

У меня волнистый попугай, 2 года. Обычно он довольно активен. Сейчас 2 день сидит нахохлившись и все время спит. Вроде ничего нового не ел, свой корм. Никаких изменений в рационе. Не было стрессов. Аппетит вроде есть. Что делать?

Accepted Answer

Buna ziua Xenia,

Dacă papagalul este obosit și stă timp îndelungat ghemuit și cu penele zburlite, acest comportament poate indica o problemă de sănătate, chiar dacă nu au avut loc schimbări majore în dietă sau mediu.
Iată câteva posibile cauze și ce ar trebui să faci:

Posibile cauze:
Infecții respiratorii: Papagalii pot dezvolta infecții ale căilor respiratorii, care pot face ca aceștia să fie mai somnoroși, să stea ghemuiți și să nu fie la fel de activi. Dacă observi și alte simptome, cum ar fi strănuturi, secreții nazale sau dificultăți de respirație, ar trebui să mergi urgent la veterinar.

Probleme digestive: Chiar dacă papagalul mănâncă, un sistem digestiv deranjat (de exemplu, o indigestie sau o infecție intestinală) poate provoca letargie și scăderea energiei.

Bolile aviare comune: De exemplu, bolile virale sau bacteriene pot determina schimbări în comportament. Dacă papagalul are o stare generală proastă și nu se îmbunătățește, trebuie consultat de un medic veterinar.

Stres sau disconfort: Chiar și în absența unui stres evident, anumite schimbări subtile în mediu sau în rutina zilnică pot afecta starea generală a papagalului. De exemplu, temperaturile scăzute sau zgomotele puternice din casă pot provoca disconfort.

Oboseala sau perioada de odihnă: Uneori, papagalii pot deveni mai somnoroși în anumite perioade din an sau din cauza unei eforturi fizice mai mari (de exemplu, o activitate intensă anterioară). Totuși, dacă această stare persistă mai mult de câteva zile, este recomandat să ceri sfatul unui specialist.

Ce poți face:
Observă-l cu atenție: Monitorizează dacă papagalul are o respirație normală, dacă mănâncă și bea apă, dacă are pene deteriorate sau alte semne de boală (cum ar fi diareea sau vomitarea).

Verifică temperatura din colivia lui: Asigură-te că nu este prea rece și că are un loc confortabil unde se poate odihni.

Consultă un medic veterinar aviar: Dacă această stare persistă mai mult de câteva zile, ar trebui să-l duci la un veterinar specializat în păsări pentru a-i face un control complet. Veterinarul va putea face investigații pentru a exclude infecțiile sau alte boli aviare.

Chiar dacă papagalul pare că are apetit și nu există modificări evidente în dietă, schimbările comportamentale bruste nu trebuie ignorate, deoarece ele pot fi semne ale unei afecțiuni care necesită tratament.

Mult spor si sanatate!

Question 14

Motanul scotish fold, ii cadr blana neobisnuit fiind niste pete de blana lipsa iar in partea dinspre coada o zona mai mare fara blana , unele zone ajung chiar si pana la sange

Accepted Answer

Buna ziua Daniela,

După cum descrieți, pierderea de blană și apariția unor zone de piele expusă, inclusiv câteva zone care ajung până la sânge, pot fi semne ale unei afecțiuni dermatologice serioase. Există mai multe posibile cauze pentru acest tip de simptomatologie:

Dermatită alergică: Motanul poate suferi de o reacție alergică ce provoacă mâncărime severă, iar acesta poate începe să își smulgă părul sau să își frece pielea, rezultând în leziuni deschise.

Paraziți externi: Infestațiile cu purici, căpușe sau păduchi sunt frecvente și pot cauza scărpinat intens, ceea ce duce la pierderea părului și la leziuni ale pielii.

Dermatită de contact: Dacă motanul a intrat în contact cu substanțe iritante (produse de curățat, șampoane pentru pisici sau altele), pielea poate deveni inflamată, iar acest lucru poate duce la pierderea blănii și sângerare.

Infectii bacteriene sau fungice: O infecție bacteriană sau fungică (precum dermatofitoza) poate provoca leziuni ale pielii și pierderea părului. Dacă infecția nu este tratată, poate duce la răni sângerânde.

Alopecie psihogenică: În unele cazuri, pisicile pot suferi de stres sever sau anxietate, ceea ce le determină să își smulgă părul sau să se lizeze excesiv, iar acest comportament poate cauza leziuni cutanate.

Probleme hormonale sau afecțiuni sistemice: Afecțiuni precum hipotiroidismul sau alte probleme hormonale pot afecta pielea și blana pisicii.

Este important să duce-ti motanul la medicul veterinar cât mai curând posibil, deoarece simptomele descrise sugerează o afecțiune care poate deveni gravă. Veterinarul va efectua o evaluare completă, care poate include:

Examinarea pielii și a blănii pentru a observa posibile semne de infecție, paraziți sau iritații.
Teste pentru paraziți externi (ex. examinarea prin periaj sau un test pentru purici).
Teste dermatologice (cum ar fi un cult pentru funguri sau o biopsie a pielii) pentru a detecta infecții bacteriene sau fungice.
Analize de sânge pentru a verifica dacă există afecțiuni sistemice sau hormonale.
Tratament local (creme sau unguente antibacteriene sau antifungice) pentru a ajuta la vindecarea pielii deteriorate.

Tratament posibil:
În funcție de cauza identificată, tratamentele pot include:

Medicamente antiinflamatoare pentru a reduce inflamația și mâncărimea.
Antibiotice sau antifungice pentru a trata infecțiile bacteriene sau fungice.
Tratamente pentru paraziți (de exemplu, medicamente pentru eliminarea puricilor sau a căpușelor).
Șampoane terapeutice pentru a calma iritațiile pielii și a ajuta la regenerarea blănii.
Suplimente pentru sănătatea pielii și a blănii, cum ar fi acizi grași Omega-3.
Tratament pentru stres dacă este detectată o componentă comportamentală (cum ar fi medicamente pentru reducerea anxietății).

Mult spor si sanatate!

Question 15

Ce poate la pisică ca răsuflă greu și salivează stă cu gura deschisa

Accepted Answer

Buna ziua Elena,

Dacă pisica dumneavoastră răsuflă greu, salivează excesiv și stă cu gura deschisă, aceste simptome pot indica mai multe probleme de sănătate, unele dintre ele fiind grave. Iată câteva posibile cauze pentru aceste simptome:

1. Probleme respiratorii:
Infecții respiratorii: Pisicile pot dezvolta infecții ale căilor respiratorii superioare (de exemplu, rinotraheită virală felină sau infecții bacteriene), care pot provoca dificultăți de respirație, salivare excesivă și respirație cu gura deschisă.

Astmul felin: Astmul este o afecțiune cronică care poate duce la dificultăți de respirație și tuse. Pisica poate răsufla greu și poate respira cu gura deschisă atunci când are o criză astmatică.

Boli pulmonare sau infecții: Infecțiile plămânilor (cum ar fi pneumonia) sau alte probleme pulmonare pot afecta respirația pisicii și pot duce la salivare.

2. Probleme dentare sau orale:
Infecții orale: Abcesul dentar sau alte infecții ale cavității bucale pot cauza salivare excesivă și dificultăți de respirație din cauza durerii sau inflamației. Pisica poate deschide gura din cauza disconfortului.

Boli parodontale: Infecțiile gingiilor pot afecta respirația și pot produce un miros urât, care poate duce la respirație cu gura deschisă.

3. Intoxicații:
Pisicile care au consumat substanțe toxice (plante toxice, substanțe chimice, alimente periculoase) pot salivă excesiv și pot manifesta dificultăți de respirație. În cazuri grave, intoxicațiile pot duce la respirație rapidă și cu gura deschisă.

4. Afecțiuni cardiace:
Boală cardiacă: Unele afecțiuni cardiace pot provoca acumularea de lichid în plămâni (edem pulmonar), ceea ce poate duce la respirație dificilă, salivare excesivă și respirație cu gura deschisă.

5. Stres sau anxietate:
Pisicile pot reacționa la stres sau anxietate prin salivare excesivă și respirând cu gura deschisă. Aceasta poate fi o reacție la schimbările de mediu, zgomote puternice sau alte evenimente stresante.

6. Insuficiență renală sau alte afecțiuni interne:
Unele probleme interne, cum ar fi insuficiența renală, pot provoca salivare excesivă, dificultăți de respirație și o stare generală de apatie. În cazuri severe, pisica poate răsufla greu și poate rămâne cu gura deschisă.

Ce trebuie să faceți:
Consultați imediat un medic veterinar pentru a diagnostica corect cauza simptomelor. Veterinarul va efectua un examen fizic complet și poate recomanda analize de sânge, radiografii sau ecografii pentru a evalua starea respiratorie, cardiacă sau alte probleme posibile.

Mențineți pisica într-un mediu liniștit și confortabil. Dacă pisica are dificultăți de respirație, nu o forțați să se miște. Puneți-o într-un loc calm, unde să nu fie deranjată.

Evitați administrarea de medicamente fără recomandarea unui veterinar, deoarece anumite tratamente pot agrava situația în cazul unor probleme respiratorii sau intoxicațiilor.

Aceste simptome pot semnala o problemă de sănătate gravă, așa că este esențial să solicitați ajutor medical profesional cât mai curând posibil pentru a preveni complicațiile.

Mult spor si sanatate!

Question 16

Pisica cu 6 motanasi, alapteaza, a fost pe afara , s-a intors salivind, intr-o zi au inceput si picii, miros urit, prima zi apatici, acum se misca, maninca , dar se vede ca au ceva in gurita si miros puternic.

Accepted Answer

Situația pe care o descrii poate fi alarmantă, deoarece simptomele pe care le ai menționat — salivarea excesivă, mirosul urât și problemele la nivelul gurii — sugerează posibilitatea unui intoxicatii, infecții orale, sau paraziți. Este foarte important să acționezi rapid pentru a preveni agravarea stării pisicilor și pentru a le asigura tratament adecvat. Iată câteva posibilități de diagnostic și ce trebuie să faci:

Posibile cauze:
Intoxicație: Pisica ar fi putut consuma o substanță toxică în timpul excursiilor afară, cum ar fi plante toxice, substanțe chimice sau alimente periculoase. Acest lucru poate duce la salivare excesivă, apatie și chiar miros urât din gură.

Infecție orală: Infecțiile orale sau gingivite pot cauza inflamație, durere și miros urât. Uneori, bacteriile sau virușii pot cauza ulcere în cavitatea bucală sau gingii infectate.

Paraziți: Dacă pisica a fost afară, există posibilitatea să fi contactat paraziți (cum ar fi viermi intestinali sau alte infecții), care pot afecta atât pisica mamă, cât și puii. Paraziții pot, de asemenea, să aibă un efect negativ asupra sănătății orale.

Probleme dentare: Uneori, problemele dentare, cum ar fi acumularea de tartru sau infecții, pot cauza miros neplăcut și salivare excesivă.

Viruși sau bacterii: În cazul în care există o infecție virală (precum virusul panleucopeniei felines sau herpesvirusul felin) sau bacteriană, acest lucru poate afecta atât mama, cât și puii.

Recomandari:
Consultă un medic veterinar cât mai curând posibil! Este esențial să contactezi un veterinar imediat pentru a evalua starea pisicii mame și a puiilor. Vomitațiile, salivarea și mirosul urât din gură pot fi semne ale unei intoxicații sau ale unei infecții grave care necesită tratament de urgență.

Izolează pisicile: În cazul în care este o infecție, izolează pisica bolnavă și puii pentru a preveni răspândirea bolii la altele.

Încearcă să identifici posibilele toxine: Dacă pisica a fost afară, gândește-te dacă a intrat în contact cu plante sau substanțe chimice periculoase. Este util să știi ce a mâncat sau ce a avut acces în timpul plimbărilor afară pentru a ajuta medicul veterinar să stabilească un diagnostic corect.

Menține-i hidratați și hrăniți corect: Dacă puii pot mânca și se mișcă, asigură-te că primesc lapte matern de la mama lor. Dacă mama nu poate alăpta, consultă un veterinar pentru a primi recomandări legate de hrănirea puilor.

Următoarele măsuri:

Veterinarul va efectua un examen clinic complet, inclusiv o inspecție a cavității bucale a pisicii și puilor, pentru a identifica orice semne de infecție, leziuni sau paraziți.

Este posibil ca pisica să fie tratată pentru o infecție bacteriană sau virală, în funcție de diagnostic. Puii ar putea necesita, de asemenea, tratamente speciale pentru a preveni complicațiile.

Dacă se suspectează intoxicația, este posibil să fie necesar să administrezi un tratament pentru detoxifiere, iar veterinarul ar putea recomanda analize suplimentare pentru a detecta substanțele toxice.

Important: Nu încerca să administrezi medicamente sau tratamente fără a consulta un veterinar, deoarece acest lucru ar putea agrava situația. De asemenea, nu întârzii vizita la medicul veterinar, deoarece problemele cu pisicile și puii lor pot evolua rapid.

Ai grijă de ei și nu ezita să cauți ajutor profesional!

Mult spor si sanatate!

Question 17

Нужна функциональная диета для собаки

Accepted Answer

Buna ziua Natalia,
Pentru a va oferi un program alimentar pentru catelul dvs. am nevoie de mai multe detalii: varsta, greutate, rasa, castrare/sterilizare daca este cazul, de cand ati observat adaugarea exxcesiva in greutate, regimul zilnic, activitati fizice, ce mananca in general, cantitatea de apa zilnica, etc.

Obezitatea la câini este o problemă de sănătate frecventă și trebuie abordată cu seriozitate pentru a preveni complicațiile asociate, cum ar fi diabetul, bolile cardiovasculare și problemele articulare. O dietă funcțională pentru câinele obez trebuie să fie bine echilibrată, cu o cantitate controlată de calorii și nutrienți care să sprijine pierderea în greutate într-un mod sănătos și sustenabil.

Recomandări pentru o dietă funcțională:
Controlul porțiilor:
Măsoară cantitatea de hrană pentru a evita supraalimentarea.
Hrănește câinele în porții mai mici, dar frecvente, pentru a sprijini metabolismul și a preveni senzația de foame excesivă.

Reducerea caloriilor:
Alege un aliment cu un conținut mai mic de calorii, dar care să rămână echilibrat din punct de vedere al nutrienților.
De obicei, câinii obezi au nevoie de aproximativ 20-30% mai puține calorii decât câinii care au o greutate normală.

Proteine slabe:
Proteinele sunt esențiale pentru menținerea masei musculare în timpul procesului de slăbire. Alegeți carne slabă (de exemplu, pui, curcan) sau proteine vegetale de înaltă calitate.
Aproximativ 20-30% din dieta câinelui ar trebui să fie proteine.

Grăsimi sănătoase, dar controlate:
Grăsimile sunt necesare pentru absorbția vitaminelor și pentru energie, dar cantitatea trebuie să fie controlată.
Folosiți surse de grăsimi sănătoase, cum ar fi uleiul de pește sau de linte, în cantități mici.

Fibre pentru sațietate:
Adăugarea fibrelor în dietă ajută la menținerea sațietății, reducând dorința de a mânca excesiv.
Surse bune de fibre includ legume, cum ar fi dovleceii, morcovii și fasolea verde.

Hidratare adecvată:
Asigură-te că câinele are întotdeauna acces la apă proaspătă. Hidratarea este esențială pentru digestie și metabolism.

Suplimente de vitamine și minerale:
O dietă echilibrată ar trebui să includă vitamine și minerale esențiale. Suplimentele pot fi necesare dacă dieta câinelui nu le furnizează în cantitățile necesare.

Exerciții fizice regulate:
Activitatea fizică este esențială pentru menținerea unei greutăți sănătoase. Consultă un medic veterinar pentru a stabili tipul și intensitatea exercițiilor potrivite.

Consultul veterinar:
Este important să colaborezi cu un medic veterinar pentru a monitoriza progresul câinelui și pentru a ajusta dieta în funcție de nevoile sale specifice.

Este important să ai răbdare, deoarece procesul de pierdere în greutate trebuie să fie gradual și sigur pentru câine.

Mult spor si sanatate!

Question 18

Am doi peruși. Un mascul și o femela ambii de aceați vârstă ce consuma aceleasi alimente, apa și traiesc in aceasi colivie. Masculul nu are nici o problema fizica pe cand femela a suferit de mai multe ori unele boli, care insa au fost la un stadiu slab si sa tratat rapid. La moment, femela sufera de scaun moale de 4-5 zile, ce se lipeste de partea posterioară a ei, cauzand iritatii , ce a dus la scarpinare intensiva si indepartarea totala a penelor de pe fundul papagalului. Totusi problema persista. Scaunul moale, desi nu are pene de care sar putea prinde, persista pe partea posterioară a papagalului. Initial cand am depistat problema, scaunul era unul normal ,care insa se lipise de papagal. Consultanduma cu internetul am ajuns la concluzia ca ori este un incident superficial, ori va necesita interventia mea. Dupa 3 zile am observat ca scaunul persista si incepe a se acumula pe fundul papagalului, creandui discomfort. Am luat decizia sa prind papagalul si sa folosesc un disc de vata de bumbac cu apa calduta pentru a indeparta scaunul. Aceasta procedura a functionat, insa doar pentru o zi. Dupa aproximativ 24 de ore am observat ca papagalul incepea sa elimene scaun moale, de culoare mai deschisa, verde kaki, si parea lipisios si oarecum vascos. Am observat si activitate redusa, somn aproape permanent, pene infoiate, si pare incapabila de a se tine pe un singur picior cand doarme. Din fericire apetitul nui lipseste. Aceasta se scoala doar pentru a manca. Care ar putea fi cauzele aparitiei acestui discomfort al sistemului digestiv? Cum las putea trata? Doresc sa mentionez ca de ceva timp femela nu poate zbura din cauza lipsei penelor de zbor pe care au cazut (iam monitorizat activitatea si nu si lle zmulgea singura). De asemenea ei au un bloc mineral in cusca lor, deci problema nu pare a fi la nivel de alimentatie.

Accepted Answer

Buna ziua Ecaterina,

Îmi pare rău să aud că femela papagalului tău suferă de aceste probleme. Simptomele pe care le-ai descris, cum ar fi scaunul moale, iritațiile perianale, penele lipsă și comportamentul apatic, sugerează că problema ar putea fi legată de o afecțiune gastrointestinală sau poate fi rezultatul unui dezechilibru sistemic. Chiar dacă papagalul continuă să mănânce, semnele de apatie, scaunul anormal și penele căzute sunt preocupante și necesită o evaluare atentă.

Posibile cauze ale simptomelor

Infecții bacteriene sau virale:
Infecții bacteriene: Bacteriile, precum Escherichia coli sau Clostridium, pot cauza diaree sau scaun moale și pot afecta tractul digestiv al păsărilor. Aceste infecții pot duce la scaunul lipicios sau vascos pe care îl descrii și pot provoca iritații ale regiunii anale.

Infecții virale: Virușii, cum ar fi cei care provoacă sindromul psittacoză (deși rar), pot cauza simptome digestive, inclusiv diaree, și pot afecta sistemul imunitar al păsărilor, ceea ce poate duce la apatie și oboseală.

Probleme de digestie sau paraziți intestinali:
Paraziți intestinali: Paraziții precum coccidia, viermii sau protozoarele pot cauza diaree sau scaun moale și pot afecta sistemul digestiv al păsării. De obicei, acești paraziți pot fi detectați printr-o analiză de fecale.

Disbioză intestinală: Un dezechilibru al florei bacteriene intestinale (disbioză) poate duce la scaun moale și poate provoca probleme digestive, chiar și în absența unor paraziți evidenți.

Toxine sau substanțe periculoase:
Toxine alimentare sau chimicale: Este important să te asiguri că papagalul nu a consumat accidental ceva care să provoace o intoxicație ușoară, cum ar fi alimente periculoase pentru păsări (ex. avocado, ceapă, usturoi) sau substanțe chimice din mediul înconjurător.

Plante toxice: Chiar și plantele care sunt inofensive pentru oameni pot fi toxice pentru păsări, iar ingerarea acestora poate duce la diaree sau la alte simptome digestive.

Deficiențe nutriționale:
Deși ai menționat că papagalul are un bloc mineral în cușcă, deficiențele de anumite vitamine sau minerale (în special vitaminele din complexul B, vitamina A sau calciu) pot influența digestia și pot provoca diaree. Unele deficiențe pot, de asemenea, să afecteze penajul și comportamentul.

Stresul sau schimbările de mediu:
Orice schimbare în mediul în care trăiește pasărea (cum ar fi mutarea în altă colivie, zgomote puternice, prezența unui alt animal sau alte modificări) poate duce la stres, care la rândul său poate influența sistemul digestiv al păsării, provocând diaree și pierdere de pene.

Probleme cu ficatul sau rinichii:
O afecțiune hepatică sau renală poate duce la scaun anormal și poate afecta starea generală a păsării, ducând la slăbiciune, apatie și pene căzute. Aceste probleme sunt adesea subtile la început și pot necesita teste de sânge pentru diagnostic.

Ce poți face:
Consultă un medic veterinar avizat pentru păsări: Aceasta este cea mai importantă recomandare. Având în vedere că simptomele persistă și că femela prezintă o combinație de probleme digestive, de apatie și de cădere a penelor, este necesar un diagnostic profesionist. Veterinarul poate efectua teste de fecale pentru paraziți sau bacterii și poate recomanda analize de sânge pentru a verifica starea generală a organismului.
VetExotica, clinica veterinara din CHISINAU

Izolează femela: Dacă o ai într-o colivie comună cu masculul, este recomandat să o izolezi temporar într-o colivie separată, pentru a preveni orice posibilă transmitere a unei infecții și pentru a-i permite un mediu mai liniștit și mai controlat.

Curățarea zonei anale: Continuă să îngrijești zona perianală a păsării, curățând-o delicat cu un disc de vată și apă caldă pentru a preveni iritațiile și infecțiile. Poți, de asemenea, să folosești o cremă sau un unguent recomandat de veterinar pentru a calma pielea iritată.

Revizuirea dietei:
Asigură-te că dieta este variată și completă, incluzând semințe, fructe și legume proaspete. De asemenea, oferă un supliment de calciu și vitamine dacă veterinarul recomandă acest lucru. Evită să îi dai alimente care sunt periculoase pentru păsări.

Monitorizează apa pe care o bea, asigurându-te că nu este contaminată sau stagnată.

Monitorizarea simptomelor: Continuă să monitorizezi comportamentul și simptomele femelei. Dacă starea ei se înrăutățește sau apar alte semne de boală, cum ar fi dificultăți respiratorii, letargie severă, pierdere de apetit sau diaree continuă, aceasta ar trebui să fie semne clare că o vizită la veterinar este urgentă.

Simptomele pe care le descrii sunt îngrijorătoare și sugerează o problemă medicală ce necesită atenție veterinară. Deși nu putem pune un diagnostic precis fără evaluarea unui specialist, tratamentele eficiente depind de identificarea corectă a cauzei. Te sfătuiesc să o duci pe femela ta la un medic veterinar avizat pentru păsări cât mai curând posibil, pentru a preveni agravarea stării sale și pentru a-i oferi cele mai bune șanse de recuperare. Multă sănătate!

Question 19

Pisica cu 6 motanasi, alapteaza, a fost pe afara , s-a intors salivind, intr-o zi au inceput si picii, miros urit, prima zi apatici, acum se misca, maninca , dar se vede ca au ceva in gurita si miros puternic.

Accepted Answer

Buna ziua Alina,

Îmi pare rău să aud că motănișii și mama pisică au astfel de probleme. Din descrierea dvs., ar putea fi mai multe cauze care să explice aceste simptome, iar unele dintre ele pot fi grave și necesită atenție veterinară imediată. Iată câteva posibile cauze pentru ceea ce se întâmplă:

Posibile cauze pentru salivația excesivă și mirosul urât din gură:

Infecție orală (Stomatită sau gingivită):
Pisica mamă și motănișii pot avea infecții ale cavității bucale care provoacă salivare excesivă și miros neplăcut. Aceste infecții pot fi cauzate de bacterii, leziuni ale gingiilor, sau chiar inflamație severă a gingiilor (gingivită).

Stomatita sau gingivita poate apărea și ca urmare a unei infecții secundare, în special dacă pisica a fost pe afară și a intrat în contact cu surse de infecție.

Infecție cu Calicivirus sau Herpesvirus:
Infecțiile virale pot cauza salivare excesivă, probleme respiratorii și miros urât din gură. Calicivirusul și Herpesvirusul sunt comune la pisici și pot afecta cavitatea bucală, provocând ulcerații sau inflamarea țesuturilor bucale, care la rândul lor pot duce la miros neplăcut și salivare abundentă.

Aceasta ar putea explica și apatia inițială a motănișilor și mirosul puternic.

Intoxicație sau ingestia unui obiect periculos:
Este posibil ca pisica să fi mâncat ceva toxic în timp ce a fost afară, cum ar fi o plantă toxică sau o substanță chimică, și să fi transmis această substanță și motănișilor prin lapte sau contact direct. Salivația excesivă și mirosul neplăcut pot fi semne de intoxicație.

De asemenea, pisica ar fi putut să ingereze un obiect străin care să fi rămas blocat în gură sau esofag, provocând iritație și secreție salivară abundentă.

Infecție bacteriană sau fungică:
Dacă pisica a fost pe afară și a intrat în contact cu diferite surse de infecție, ar putea suferi de o infecție bacteriană sau fungică, care să fi afectat cavitatea bucală sau chiar faringele. Aceste infecții pot provoca inflamații, miros urât și salivare excesivă.

Infecțiile bacteriene sunt frecvent întâlnite la pisicile care suferă de răni orale sau infecții ale gingiilor.

Afecțiuni stomacale (probleme gastro-intestinale):
Problemele digestive, cum ar fi balonările, gastritele sau infecțiile digestive, pot duce la salivare excesivă și miros urât din gură, mai ales dacă pisica are dificultăți de digerare a anumitor alimente. De asemenea, laptele poate duce la disconfort digestiv, mai ales dacă pisica are un sistem digestiv sensibil sau o infecție intestinală.

Paraziți interni (cum ar fi giardia sau coccidia):
Paraziții intestinali pot provoca diaree, salivare excesivă și disconfort generalizat. Aceștia pot afecta motănișii și mama pisică, mai ales dacă au fost expuși în timpul perindărilor afară.

Ce ar trebui să faci:
Consultă un medic veterinar imediat:
Având în vedere că problema a apărut rapid după ce pisica a fost afară și a început să prezinte simptome, este important să consulți un veterinar cât mai curând. Acesta va putea examina pisica și motănișii, va face analize (cum ar fi culturi bacteriene din gură, teste de paraziți, analize de sânge) și va determina cauza exactă a simptomelor.

De asemenea, veterinarul poate lua probe de salivă sau de fecale pentru a verifica posibile infecții bacteriene, virale sau parazitare.

Izolează pisica și puii:
Dacă există o posibilă infecție, este important să izolezi pisica și motănișii de celelalte animale pentru a preveni răspândirea bolii. De asemenea, asigură-te că mediul lor este curat și că sunt protejați de orice alte surse de infecție (precum substanțele chimice sau plantele toxice).

Monitorizează alimentația:
În cazul în care pisica mamă are un sistem digestiv sensibil sau a ingerat ceva toxic, fii atentă la alimentația ei și a motănișilor. Dacă observi schimbări în apetitul lor sau în comportament, menționează acest lucru medicului veterinar.

Curățarea cavității bucale:
În timp ce aștepți vizita la veterinar, poți încerca să cureți ușor zona gurii pisicii și a motănișilor cu un disc de bumbac sau o lavetă umedă, pentru a îndepărta saliva acumulată. Nu folosi substanțe chimice sau produse de curățare pentru animale decât dacă sunt recomandate de medicul veterinar.

Posibile tratamente pe care le-ar putea prescrie medicul veterinar:
Antibiotice sau antifungice pentru tratarea infecțiilor orale.
Tratament pentru paraziți intestinali (dacă se identifică acest tip de problemă).
Medicamente antivirale în caz de infecție cu virusuri.
Tratament pentru detoxifiere (dacă pisica a ingerat ceva toxic).
Tratament de susținere (pentru hidratare și susținerea sistemului imunitar al motănișilor).

Este important să acționezi rapid, deoarece atât pisica mamă, cât și motănișii pot fi afectați și riscul de complicații este mai mare, mai ales la puii foarte mici. Te sfătuiesc să mergi cât mai repede la un veterinar pentru a face un diagnostic corect și a începe tratamentul adecvat. Multă sănătate pisicii tale și motănișilor!

Question 20

Motanul meu de cateva luni a inceput a slabi, de obicei slabeste vara, dar acum nu mai adauga inapoi, cum era de obicei. Are pofta de mancare, mananca bine. Ultima deparazitare am facut-o acum o luna jumatate. In afara de acest simptom, tine labutele din spate usor flexate si, din acest motiv, spatele nu mai este drept din profil, ci lasat in jos. Alte simptome nu am observat. Va rog sa ma ajutati ce ar putea fi. Multumesc!

Accepted Answer

Buna ziua Olga,

Îmi pare rău să aud că motanul tău nu se simte bine. Într-adevăr, comportamentele pe care le descrii — slăbirea în ciuda apetitului bun, postură modificată (spatele lăsat și labele din spate flexate) — pot indica o problemă de sănătate care necesită atenție veterinară. Iată câteva posibile cauze:

1. Probleme musculo-scheletale sau neurologice

Discopatie sau probleme ale coloanei vertebrale: Este posibil ca motanul să aibă o problemă la nivelul coloanei vertebrale, cum ar fi o hernie de disc sau o afecțiune degenerativă a oaselor sau nervilor, care poate duce la schimbări de postură și la slăbirea musculară. Poziția flexată a lăbuțelor din spate și modificarea posturii pot indica dureri sau slăbiciune musculară.

Neuropatie periferică: Dacă există o compresie a nervilor sau o problemă la nivelul coloanei vertebrale care afectează transmiterea impulsurilor nervoase, motanul poate să aibă dificultăți în a-și menține postura corectă, iar musculatura să slăbească.

2. Paraziți interni (deși a fost recent deparazitat)

Paraziți care rezistă tratamentului: Este posibil ca deparazitarea să nu fi fost complet eficientă sau să fi apărut paraziți mai rezistenți la medicamentele utilizate. Deși motanul mănâncă bine, paraziții pot afecta capacitatea organismului de a absorbi nutrienții, ceea ce poate duce la slăbire.

Alte infecții parazitare: Unele infecții parazitare mai rar întâlnite pot afecta starea generală a animalului, chiar dacă nu sunt vizibile paraziți externi.

3. Probleme metabolice sau endocrine

Hipertiroidism: O afecțiune des întâlnită la pisici, în special la pisicile mai vârstnice, dar care poate apărea și la pisicile mai tinere. Aceasta poate provoca pierdere în greutate, chiar și cu apetit bun.

Diabet: Diabetul poate duce la pierdere în greutate, chiar și atunci când pisica mănâncă mult, iar energia nu este folosită corect de către organism.

Boala renală cronică: Aceasta poate duce la o pierdere treptată în greutate și la alte simptome subtile, precum modificarea apetitului sau a comportamentului.

4. Probleme ale sistemului digestiv

Dacă pisica are o problemă gastrointestinală cronică, cum ar fi o boală inflamatorie intestinală (IBD), chiar și cu apetit bun, ar putea să nu absoarbă corespunzător nutrienții, ceea ce poate duce la pierdere în greutate.

RECOMANDARI:

Îți recomand să îl duci cât mai curând la un medic veterinar pentru o evaluare fizica completă. Veterinarul va putea să efectueze un examen fizic detaliat, să verifice reflexele, postura și să te întrebe despre istoricul medical al pisicii (cum ar fi eventualele schimbări recente ale comportamentului, ale alimentației sau ale activității fizice). Este posibil să fie necesare și analize de sânge, ecografie sau radiografii pentru a identifica cauza problemelor.

TESTE:
Analize de sânge pentru a verifica funcțiile renale, hormonale (hipertiroidism, diabet) și pentru a exclude posibile infecții sau tulburări ale sistemului imun.

Radiografii sau ecografie pentru a evalua starea coloanei vertebrale, a articulațiilor sau a organelor interne.

Analiza fecalelor pentru a verifica posibile paraziți sau infecții gastrointestinale.

Nu ignora semnele pe care le observi, chiar dacă nu par grave la început. O evaluare veterinară timpurie poate face diferența în tratamentul și recuperarea motanului tău. Multă sănătate!

Mult spor si sanatate!

Discută cu Medicul Veterinar

Fără specialitate

Întrebări generale