Articole

Leucoza enzootică bovină (LEB) reprezintă o problemă economică multilaterală şi complexă, cu implicaţii semnificative atât la nivelul abatoarelor, cât și al întregii producţii zootehnice. Impactul său financiar se manifestă prin pierderi directe, indirecte și de oportunitate.
Etiologia leucozei bovine este reprezentată de un retrovirus oncogen exogen, de tip C, din grupul virusului T-limfotrop uman (HTLV) și al virusului leucozei bovine (BLV). În pofida instalării unei infecţii persistente, majoritatea pacienţilor rămân asimptomatici, însă un număr mic de indivizi dezvoltă limfosarcom, ceea ce conduce la identificarea tumorilor în timpul inspecţiei post-mortem din abatoare. Manifestările clinice sunt direct corelate cu localizarea și invazia neoplazică a sistemelor de organe.

Bruceloza, o boală cu istorie îndelungată, este una dintre zoonozele neglijate la nivel mondial, iar incidenţa ei și severitatea clinică în rândul populaţiei umane sunt importante. Transmiterea infecţiei la om se poate face atât prin contact direct cu animale infectate, cât și prin consum de alimente contaminate cu diferite specii ale genului Brucella. Prevalenţa acestei infecţii este ridicată, în special în ţările slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare, ceea ce a determinat Organizaţia Mondială a Sănătăţii să o clasifice drept una dintre cele mai importante „boli zoonotice neglijate” din lume. Factorii socioeconomici joacă un rol important în ceea ce privește asigurarea unui nivel corespunzător de trai, implicit și de sănătate al populaţiei, astfel că, în aceste regiuni ale lumii, subdiagnosticarea, dar și subraportarea reprezintă unele din cauzele pentru care nu se cunoaște incidenţa reală a acestor boli definite ca boli neglijate, printre care și bruceloza.

Această lucrare își propune să prezinte modul în care factorii de mediu și de management influenţează apariţia și dezvoltarea stereotipiilor la tineretul taurin. Stereotipiile sunt comportamente repetitive, fără un scop aparent, care se dezvoltă ca răspuns la stresul cronic și condiţiile artificiale de creștere din sistemul intensiv. Printre factorii de mediu care contribuie la dezvoltarea stereotipiilor se numără spaţiul restrâns, lipsa diversităţii stimulilor și monotonia mediului. Factorii de management includ modul de hrănire, frecvenţa manipulării, interacţiunea cu oamenii și supunerea la un program specific unităţii. Studiile arată că lipsa posibilităţilor de exprimare a comportamentelor naturale determină un dezechilibru comportamental, afectând bunăstarea animalelor, ceea ce conduce la apariţia stereotipiilor. Prevenirea stereotipiilor include îmbunătăţirea condiţiilor de adăpost, asigurarea accesului la hrană în mod natural, creșterea numărului de stimuli din mediul înconjurător și gestionarea stresului prin practici de manipulare adecvate. Această lucrare subliniază necesitatea unei abordări complexe în vederea asigurării bunăstării tineretului taurin.

Comportamentele stereotipe observate la tineretul taurin reprezintă acţiuni motorii repetitive și aparent lipsite de finalitate, care se manifestă mai ales la animalele crescute în sistem intensiv, unde mediul de viaţă limitat împiedică exprimarea comportamentelor naturale. Studiile neurofiziologice au evidenţiat implicarea sistemului nervos central, în special a dezechilibrelor dintre circuitele dopaminergice, GABA-ergice și colinergice, în apariţia și menţinerea acestor comportamente repetitive. Ganglionii bazali și sistemul limbic, responsabili de controlul mișcării și al emoţiilor, joacă un rol central în procesul de automatizare a stereotipiilor. Factori precum stresul cronic, privarea socială și lipsa stimulilor cognitivi favorizează declanșarea comportamentelor anormale. Odată învăţate procedural, stereotipiile devin automate și persistă chiar după îmbunătăţirea mediului. Cercetările recente subliniază importanţa îmbogăţirii mediului – prin stimuli sociali, senzoriali și ocupaţionali – pentru reducerea acestor manifestări și pentru promovarea unei stări de bunăstare reale, bazată nu doar pe absenţa stresului, ci și pe apariţia emoţiilor pozitive.

Scopul principal al protocoalelor de tratament utilizate pentru afecțiunile uterine post-partum la vaci este de a ajunge cât mai repede posibil la vindecarea clinică, diminuând în aceeași măsură reziduurile de lapte și carne. Protocolul terapeutic utilizat în mod obișnuit pentru aceste situații este reprezentat de terapia bazată pe administrarea de antibiotic pe cale generală sau locală, pentru a putea controla dezvoltarea bacteriilor. În zilele noastre, în contextul global, utilizarea antibioticelor a devenit o problemă serioasă, deoarece este asociată cu presiunea selectivă asupra bacteriilor și cu apariția tulpinilor cu rezistență multiplă, atât la om, cât și la animale. În timp ce terapia bazată pe utilizarea antibioticelor rămâne cea mai comună opțiune în activitatea clinică din teren, medicina complementară și alternativă poate oferi soluții viabile pentru a controla evoluția bolilor uterine post-partum la vaci şi a îmbunătăți eficiența protocoalelor terapeutice generale și bunăstarea animalelor, reducând nevoia utilizării substanțelor antibiotice.

Cea mai comună patologie gastrointestinală a vacilor de lapte întâlnită după perioada de parturiție este deplasarea abomasală. Acest articol prezintă fiziopatologia acestei boli, cele mai comune semne clinice întâlnite, strategiile de tratament, dar și tehnicile care ajută la diagnosticarea acestei patologii. Prezentarea pune accent pe etiologie și factorii de prevenție ai acesteia, însă, totodată, examinează cele mai avansate metode chirurgicale și îngrijirea postoperatorie.

Sănătatea animalelor de fermă –  o provocare permanentă pentru medicii veterinari

Toxina epsilon (ETX) este sintetizată de tulpinile Clostridium perfringens de tip B şi D, care cauzează enterotoxemie, o afecţiune letală cu un efect semnificativ asupra dezvoltării sectorului zootehnic, în special în rândul ovinelor. Toxina epsilon aparţine grupului toxinelor formatoare de pori de tip aerolizină. Deşi ETX prezintă similitudini cu toxinele din această familie, efectul letal este indus de doze mai mici, respectiv DL50 pentru şoareci fiind de 100 ng/kg. ETX este considerată un potenţial agent de bioterorism şi a fost clasificată ca agent biologic de categoria B de către Centrul pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC) din Statele Unite. Protoxina este convertită într-o toxină activă prin scindare proteolitică efectuată de proteaze specifice. ETX este absorbită şi acţionează local în intestine, iar ulterior se leagă şi induce leziuni în alte organe, inclusiv rinichi, pulmoni şi sistemul nervos central. Relevanţa acestei toxine pentru medicina veterinară, precum şi potenţialul utilizării ETX ca armă biologică au captat interesul cercetătorilor, generând un volum considerabil de studii dedicate investigării ETX.

Mamita la vacile de lapte reprezintă una dintre cele mai frecvente afecţiuni care periclitează sănătatea animalelor şi producţia de lapte, fiind cauzată de o varietate de agenţi patogeni şi influenţată de factori de management şi de mediu. Studiile recente au evidenţiat o creştere semnificativă a incidenţei mamitelor nespecifice, cauzate de bacterii din mediul înconjurător, cum ar fi Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae şi Streptococcus uberis. Mamitele pot fi clasificate în clinice, subclinice şi cronice, fiecare tip având caracteristici specifice ale inflamaţiei şi modificări ale laptelui. Controlul eficient al mamitei include implementarea unui plan de gestionare în cinci puncte şi utilizarea unor metode de diagnostic eficiente. Printre tehnicile de diagnostic disponibile se numără ultrasonografia, analiza gazelor sanguine, testul California Mastitis Test (CMT) şi termografia infraroşie (IRT), toate acestea având avantaje şi limitări specifice. Analiza gazelor sanguine, deşi utilă pentru evaluarea stării clinice, poate fi influenţată de factori externi şi nu poate înlocui metodele de diagnostic microbiologic. Testele on-farm, cum ar fi CMT şi IRT, permit detectarea rapidă a mamitelor subclinice, în timp ce testele de laborator, cum ar fi cultura bacteriologică şi PCR, oferă o identificare precisă a patogenului. În cercetările viitoare, se pune accent pe dezvoltarea de tehnologii inovatoare pentru diagnosticarea timpurie a mamitei, identificarea biomarkerilor moleculari şi reducerea utilizării antibioticului prin tratamente personalizate şi bazate pe teste de sensibilitate. Aceste direcţii vor contribui la o gestionare mai eficientă a mamitelor şi la îmbunătăţirea sănătăţii şi productivităţii vacilor de lapte.

Mycoplasma bovis este un agent patogen major, dar adesea trecut cu vederea, care cauzează boli respiratorii, mastită şi artrită la bovine. Se găseşte în întreaga lume şi s-a răspândit în noi zone, inclusiv în Irlanda şi în părţi din America de Sud, în ultimul deceniu. În Europa, este responsabil pentru cel puţin un sfert până la o treime din toate pneumoniile la viţei, deşi aceasta poate fi o subestimare, deoarece puţine laboratoare monitorizează în mod regulat această bacterie.