Articole

Apar frecvent discrepanţe între mesajul comunicat de medic şi cel primit (descifrat de client/pacient), chiar dacă este evident că relaţia medic veterinar − client/pacient este importantă şi influenţează orice act medical, de la simpla măsurare a temperaturii până la consiliere comportamentală sau chirurgie oncologică. Specialiştii care au analizat fenomenul consideră că există o oarecare supraevaluare din partea medicilor veterinari a abilităţilor de comunicare, dar şi o creştere constantă a aşteptărilor/pretenţiilor din partea clienţilor/pacienţilor

Situaţia de urgenţă în oncologie poate fi definită ca o afec­ţiune patologică determinată de evoluţia clinică a sin­droa­melor paraneoplazice canceroase sau o consecinţă a bolii chimioterapice (metabolice, hematologice, neurologice, motorii). Evaluarea diagnosticului şi efectuarea terapiei specifice ar trebui să fie rapide şi să se refere la sindroame în ordinea gravităţii lor. Diagnosticul de urgenţă al pacientului oncologic trebuie determinat în ordinea priorităţii şi a tipului de urgenţă: sindroame paraneoplastice morfologice sau obstructive cauzate de tumori solide,

Medicamentele și produsele fitosanitare, înainte de a fi lansate pe piață, trebuie testate din punctul de vedere al inocuității și toxicității, evaluându-se riscul de îmbolnăvire pentru persoanele care fabrică, manipulează sau comercializează produsul, pentru animalele sau persoanele tratate și pentru consumatorii în hrana cărora ajung reziduurile din produs. Studiile de toxicitate experimentală se clasifică în mai multe grupe: a toxicității acute și subacute; a efectului iritant local și sensibilizării alergice; a efectelor mutagene; a toxicității pe termen lung

Citologia este una dintre metodele de diagnostic al di­­feri­telor proceselor neoplazice. În cazul în care cito­lo­gia nu este su­fi­cientă pentru a oferi un diagnostic de certitudine, orientând medicul practician doar că­tre formularea unei suspiciuni, se recomandă re­cur­gerea la examene suplimentare (his­to­pa­tologie, imu­no­his­to­chimie). Diferențierea tumorilor be­nig­ne de cele ma­ligne se poate realiza uneori în funcție de aspectele mor­fologice macroscopice, însă de cele mai mul­te ori este necesară citologia. Pentru a caracteriza un proces neo­plazic ca fiind malign,

Prezentul material este structurat ca un ghid util pentru practicianul veterinar, în ceea ce privește identificarea și aplicarea unei stategii farmacoterapeutice potrivite în cazul șocului la animale. Sunt prezentate în mod sintetic: definiția și clasificarea tipurilor de șoc (hematogen, vasogen, car­dio­gen, neurogen, mixt), descrierea și modul de iden­ti­fi­care a acestora, principalele surse ale patogenezei șo­­cului, analiza principalilor parametri clinici în starea de șoc (culoarea mucoaselor, timpul de reumplere ca­pi­­la­­ră, frecvența cardiacă

Ecografia abdominală este una dintre cele mai accesibile metode imagistice folosite în practica de zi cu zi, repre­zen­tând demersul logic care trebuie să urmeze anamnezei și examenului clinic în cazul pacienților cu acuze abdominale. Un examen ecografic realizat în mod corespunzător pre­su­pune, preliminar, asigurarea condițiilor optime de examinare: sală cu luminozitate controlată (semiobscură), timp suficient de examinare, deținerea și integrarea informațiilor clinice cât mai complete despre pacient. Examinarea trebuie să urmeze un anumit protocol,

Glanda tiroidă este formată din două structuri embrionare diferite, ceea ce reflectă funcția endocrină duală a acesteia. Celulele foliculare producătoare de tiroglobulină își au originea în evaginația medială a epiteliului faringeal. Principalul produs hormonal secretat de glanda tiroidă este 3,5,3’, 5’-L-tetraiodotironina sau L-tiroxina (T4). Al doilea hormon tiroidian, 3,5,3’-L-triiodotironina (T3), este secretat în cantități mult mai mici (aproximativ 20% din cantitatea de T4 secretată).Principalul produs hormonal secretat de glanda tiroidă este 3,5,3’, 5’-L-tetraiodotironina sau L-tiroxina (T4).

Rabia rămâne la nivel mondial o problemă dificilă, fiind una dintre cele mai vechi zoonoze virale cunoscute de către om. Este o boală care evoluează pe toate continentele, cu excepția Antarcticii și se estimează faptul că în jur de 70.000 de oameni mor anual, în special în Asia, Africa și America Latină. Toate speciile de animale homeoterme sunt susceptibile la infecția cu virusul rabic, dar numai câteva dintre acestea reprezentă un rezervor important al bolii în funcție și de regiunea geografică. Virusul se găsește în saliva animalului infectat

În lucrare sunt redate rezultatele investigaţiilor ştiinţifice cu privire la efectuarea testului de
transformare limfoblastică (LTT) „ in vitro” sub acţiunea antigenilor anticarbunos şi protein purified derivative,
ca rezultat al stimulării limfocitelor, celule centrale ale sistemului imunitar. S-a studiat mecanismul blastizării
limfocitelor stimulate care proliferează datorită mitozelor acestora şi s-a determinat practic o populaţie celulară ce
corespunde numeric şi funcţional unui răspuns imun de un nivel înalt calitativ. De asemenea s-a constatat că,
graţie transformărilor blastice, limfocitele părăsesc starea de inactivitate

După compoziţia chimică, carnea de iepure este superioară cărnii de vită, precum şi celei de oaie sau
de porc, conţine puţină grăsime şi relativ mai multă proteină. În acest articol sunt prezentate rezultatele unui
studiu privind variaţia compoziţiei chimice a cărnii de iepuri sacrificaţi la vârsta de 2, 4 şi 7 luni. Umiditatea iniţială
din carne constituie, în medie, 68,28%, umiditatea higroscopică la iepurii sacrificaţi la 2 luni constituie 3,17% şi
este la cel mai înalt nivel (faţă de 2,95% la 7 luni de viaţă). Substanţa uscată constituie, în medie, 26,46%, iar cea
organică – 25,46%, cele mai înalte valori înregistrându-se de la 7 luni