Articole

Fotosensibilizarea, cunoscută şi sub denumirea de fotodermatită, este o reacţie anormală a pielii când este expusă la lumină şi este cauzată de acumularea de substanţe fotosensibilizante în piele, rezultând o dermatită severă a pielii neprotejate de pigment.
Există trei tipuri de fotosensibilizare: (a) primară, în care substanţele chimice fotodinamice sau toxinele plantelor ajung la piele prin circulaţie, (b) porfiria congenitală, în care există un defect metabolic, congenital în metabolismul porfirinei şi (c) secundar (hepatogen), care apare când capacitatea ficatului de a excreta derivată din catabolismul clorofilei alimentare este afectată. Considerăm că patologiile hepatice sunt cele mai importante la animalele din România.

Dializa peritoneală este considerată metodă de substituţie a funcţiei renale, în medicina veterinară, cu rolul de suplinire continuă a funcţiei renale prin care se realizează o reechilibrare hidroelectrolitică şi acido-bazică a pacientului felin cu afectare renală, în lipsa îndeplinirii funcţiilor endocrine şi metabolice ale rinichiului. În acest studiu au fost incluşi pacienţi cu insuficienţă renală cu stadiul 2, identificat la cinci pisici, cu stadiul 3 descoperit la cinci indivizi, cu stadiul 4 decelat la 20 de feline şi 20 de cazuri cu afectare renală acută.

Expunerea felinelor domestice la diverşi factori de stres s-a dovedit a avea un impact negativ asupra bunăstării generale a indivizilor, declanşând, prin urmare, numeroase tulburări comportamentale. Cei mai întâlniţi factori de stres la feline sunt reprezentaţi de schimbările substanţiale ale mediului de viaţă şi conflictul cu alţi indivizi care trăiesc în acelaşi mediu. Unul dintre comportamentele asupra căruia stresul are un impact profund negativ este cel nutriţional, anorexia cauzată de stres fiind o manifestare frecvent întâlnită la feline. Alte tulburări comportamentale adesea corelate cu nivelul crescut al stresului la această specie sunt: agresivitatea, marcarea cu urină şi exacerbarea comportamentului de grooming.

Articolul trece în revistă principalele niveluri de reglare hormonală a activităţii sexuale la felinele domestice, accentuând particularităţile care diferenţiază net această specie de canide.
În partea a doua, sunt prezentate date actuale privind controlul reproducţiei la această specie, insistându-se pe tratamentele bazate pe molecule moderne, cu efecte secundare reduse şi cu o plajă de aplicaţii largă.

Sindromul hematuric la animalele de companie este o patologie frecvent întâlnită, cu etiologie complexă: litiază renală, litiază vezicală, inflamaţii ale vezicii urinare şi, nu în ultimul rând, neoplazii ale componentelor aparatului urinar. Cazurile de sindrom hematuric cu cauze de ordin neoplazic de la nivelul diferitelor segmente ale tractului urinar vor fi prezentate în acest studiu, pentru a descrie diversitatea exprimării clinice şi incidenţa acestei patologii cu etiopatogeneză intricată.

Dializa reprezintă procesul de separare a unei substanţe cu dispersie coloidală de particulele cu dispersie moleculară, bazat pe proprietatea unor membrane de a reţine numai particulele coloidale. Procedura de dializă peritoneală implică existenţa mai multor etape. Încărcarea este etapa în care fluidul de dializă este introdus în cavitatea peritoneală. Aşteptarea, sau faza inactivă, se desfăşoară în timp ce fluidul este în cavitatea peritoneală, iar produşii de metabolism sunt

Managementul pacienților cu cancer este complex și alegerea celei mai bune metode de tratament este adesea dificilă. În cazul tumorilor solide se pune problema controlului tumoral loco-regional și controlul posibilelor metastaze. Pentru tratamentul local opțiunile de tratare includ de obicei chirurgia și radioterapia, iar dacă se pune problema metastazării acestea se pot combina cu chimioterapia.

În prezentul referat bibliografic se încearcă o rememorare a principalelor elemente de terapie oncologică aplicabile și în medicina veterinară. Sunt prezentate: principiile farmacologice în chimioterapie, radioterapie, chirurgia oncologică, nanoterapia precum și unele metode moderne (terapia fotodinamică, crioterapia, electrochimioterapia, agenții de întrerupere vasculară). Ultimul capitol este dedicat fitoterapiei, ca terapie alternativă în oncologie cu prezentarea a celor mai

Encefalopatia hepatică (EH) este definită ca spectrul anomaliilor neuropsihiatrice observate la pacienții cu disfuncție hepatică după excluderea altor boli cerebrale cunoscute. Sindromul a fost descris mai întâi acum o sută de ani când câinii cu fistule Eck, anastomoze portocave create chirurgical urmate de ligaturarea venei porte, au fost hrăniți cu carne, ceea ce a dus la utilizarea termenului„encefalopatia cărnii“. Deși multe lucruri despre etiopatogeneza și trăsăturileclinice ale EH au fost învățate încă din primele momente

Dermatita atopică canină (DAC) este o afecţiune cutanată pruriginoasă, cu faţete multiple, prevalentă, cu o etiopatogeneză complexă (Figura 1). În ultimii ani, progresele remarcabile în înțelegerea DAC au condus la noi strategii de diagnosticare și terapeutice. Actualizări privind patogeneza DAC Deși imunoglobulina E (IgE) este o componentă importantă în dermatita atopică (DA), studii recente au arătat că DA nu este întotdeauna mediată de IgE. Ca și la om, la un mic subgrup de câini