Articole

Patologia vezicală litiazică este o afecţiune des întâlnită în practica medicală veterinară, cu o incidenţă crescută şi o exprimare hematurică ce reprezintă o dominantă în ansamblul clinic şi paraclinic, considerând astfel oportună alocarea unei descrieri ample în conţinutul acestui articol.

Hiperkaliemia este definită ca o concentraţie de potasiu în plasmă sau ser peste intervalul de referinţă stabilit şi este frecvent întâlnită în diverse patologii. Gradientul de potasiu dintre compartimentele intra- şi extracelulare joacă un rol-cheie în generarea potenţialului de acţiune de către celulele excitabile. Concentraţia serică a potasiului la pacienţii diagnosticaţi cu boală renală cronică este de obicei una echilibrată, dar hiperkaliemia se poate dezvolta la pacienţii cu decompensare acută a funcţiei renale în stadiile III şi IV. Conform studiilor din ultimii ani, hiperkaliemia este o complicaţie gravă la pacienţii diagnosticaţi cu boală renală cronică în stadiile II, III şi IV IRIS.

Patologia obstructivă esofagiană este des întâlnită în practica medicală veterinară, atât la câini, cât şi la pisici. De cele mai multe ori, este cauzată de blocarea unor corpi străini, însă nu se exclud neoplaziile date de formaţiuni cancerigene intra- şi extraluminale, stricturi, stenoze sau de chisturi parazitare. Etapele unui diagnostic de certitudine depind de perioada dintre apariţia semnelor deprecierii de deglutiţie esofagiană până la momentul evaluării medical-veterinare.

Hipertensiunea arterială sistemică este o boală cardiovasculară din ce în ce mai prezentă la pisicile geriatrice. Consecinţele sale asupra organelor-ţintă sunt, de asemenea, în special asupra ochiului, la nivelul retinei. Indivizii afectaţi pot prezenta leziuni de coroidopatie şi retinopatie hipertensivă.  Studiul de faţă a avut drept obiectiv evaluarea prognosticului vizual al pacienţilor pe baza rezultatelor evaluărilor clinice şi oftalmologice, precum şi a cauzelor hipertensiunii arteriale. Acest studiu retrospectiv a fost efectuat la un număr de 14 pacienţi. Criteriile de selecţie au inclus tensiunea arterială sistolică mai mare de 160 mmHg şi leziunile oculare: tortuozitate vasculară retiniană, efuziune, hemoragie, dezlipire de retină sau hifemă. Dosarele medicale au inclus istoricul medical, rezultatele examinării oftalmice şi ale scanărilor cu ultrasunete oculare. Pisicile din studiu aveau acuitate vizuală scăzută (42,9%), antecedente de boală cronică de rinichi sau chiar hifemă, glaucom şi anizocorie. Anomalii cardiace auscultatorii au fost diagnosticate la jumătate dintre indivizi. Boala renală cronică şi concomitentă cu hipertensiunea arterială sistemică a fost cea mai frecventă (n=12), urmată de hipertiroidism (n=1). Patru dintre pisicile cu monitorizarea tensiunii arteriale(n=4) după administrarea de amlodipină au prezentat o scădere a tensiunii arteriale. 

Subluxaţia cristalinului este produsă preponderent prin întreruperea, deteriorarea sau degenerarea sistemului de suspensie al zonulelor. În cazul felinelor, etiologia primară responsabilă pentru apariţia acestei patologii este reprezentată de uveita anterioară precursoare momentului diagnosticării, fiind adesea complicată de glaucom secundar.

Acest material este structurat ca un studiu retrospectiv axat pe identificarea, diagnosticarea şi aplicarea unui protocol de tratament potrivit în cazul animalelor care prezintăsemne clinice compatibile cu intoxicaţia cu piretrine. Semnele clinice sugestive sunt: hipersalivaţie, ataxie centrală şi crize convulsive. Protocolul de tratament de urgenţă constă în gestionarea evenimentelor convulsive şi a şocului toxic, îndepărtarea toxicului de la locul de acţiune şi monitorizarea ulterioară, până la rezolvarea cazului. 

Pacienţii paralizaţi sunt candidaţii ideali pentru fizioterapie. Indiferent de cauza care a dus la apariţia paraliziei (fie ea localizată sau generalizată), fizioterapia îi ajută pe aceşti pacienţi cu ajutorul unor dispozitive şi metode menite să le redea buna funcţionare a corpului, precum şi calitatea vieţii. Obţinerea poziţiei patrupedale este etapa principală a procesului terapeutic, fiind elementul indispensabil pentru întregul protocol. Studiul de faţă s-a axat pe dispozitivele dezvoltate de-a lungul timpului, adaptându-le pentru fiecare pacient în parte, în funcţie de gradul de afectare pe care îl prezentau şi de posibilele patologii asociate. În acelaşi timp, s-a urmărit ca aceste dispozitive să fie disponibile pentru orice terapeut sau chiar proprietar, fiind realizate din materiale comune, accesibile.

Meningiomul este frecvent întâlnit la câine şi la pisică. Lo­ca­li­zarea spinală este mai redusă şi în aproximativ 17% dintre ca­zuri există mai multe formaţiuni patologice. Tratamentul chi­rurgical constă în laminectomie şi excizia tumorii.

Fructozamina este o proteină utilizată în monitorizarea şi controlul diabetului zaharat. Concentrația fructozaminei nu este afectată de stres, fiind astfel ideală pentru monitorizarea animalelor diabetice. Prezenta lucrare are rolul de a aduce la cunoștință date recente în privința fructozaminei și de a sublinia importanța utilizării acesteia în controlul glicemic. 

Hernia diafragmatică peritoneopericardică este un tip de hernie diafragmatică congenitală care constă în persistenţa unei comunicări între cavitatea peritoneală şi sacul pericardic, întâlnită la câine şi pisică. Apare consecutiv dezvoltării defectuoase a segmentului ventral al diafragmei în timpul embriogenezei. Consecutiv persistenţei comunicării între cele două cavităţi (peritoneală şi pericardică), organele abdominale pot protruza în sacul pericardic. Tabloul clinic este nespecific, fiind în concordanţă cu mărimea defectului diafragmatic şi cu organul/organele herniate.