Articole

„Ochiul uscat” este o afecţiune frecvent întâlnită, caracterizată printr-o tulburare a filmului lacrimal. Aceasta poate rezulta fie dintr-o producţie inadecvată a lacrimilor, fie dintr-o excesivă evaporare a acestora, fie ca urmare a unei anormalităţi a compoziţiei filmului lacrimal. Opţiunile terapeutice sunt dictate de severitatea sindromului şi pot fi reprezentate de: terapie de substituţie, tratamentul afecţiunilor palpebrale asociate, modificarea condiţiilor de mediu, tratamentul complicaţiilor în formele grave. Noile ipoteze etiopatogenice au permis, în ultima vreme

Carcinomul scuamocelular la pisică este o afecţiune care poate fi tratată dacă este diagnosticată precoce. Din acest considerent sunt extrem de importante pregătirea şi experienţa medicului veterinar. În acest articol sunt detaliaţi factorii-cheie care ţin de diagnostic, evoluţie şi tratamentul carcinoamelor scuamocelulare la pisică.Definiţie: carcinoamele scuamocelulare sunt proliferări neoplazice care interesează celulele epiteliilor de acoperire (neglandulare), dând naştere la carcinoame (epitelioame), având stromă sărac .

Virusul West Nile (WNV) este un Flavivirus, transmis la om şi la animale prin intermediul ţânţarilor. Infecţia evoluează frecvent asimptomatic sau ca sindrom febril pseudogripal, iar în formele severe boala se exprimă ca encefalomielită fatală. România s-a confruntat cu focare grave de infecţie cu WNV în principal la oameni, focarul major de encefalită umană cu WNV din 1996, în municipiul Bucureşti, fiind unul dintre cele mai importate evenimente medicale asociate acestui virus. În ultimul an, atât în România, cât şi în alte state europene s-a semnalat

Aspectele clinice şi imagistice în leziunile chistice congenitale ale creierului şi dezvoltarea anormală a emisferelor cere­bra­le au fost descrise atât în medicina umană, cât şi în me­di­cina veterinară. Din punctul de vedere al clasificării, se descriu două tipuri de defecte tisulare: de dezvoltare şi en­ce­fa­lo­clas­tice. Porencefalia şi hidranencefalia se exprimă prin for­ma­rea de cavităţi cerebrale care comunică cu spaţiul sub­arah­noidian şi/sau cu ventriculii laterali, după distrugerea cre­ie­rului fetal sau perinatal. Semnele clinice, atât la om, cât şi la animale

Hidrocefalia reprezintă prezenţa unei cantităţi excesive de lichid cefalorahidian în sistemul ventricular cere­bral, cu compresiunea secundară a parenchimului ce­re­bral. Diagnosticul se bazează pe metode imagistice (com­puter-tomografie, ecografie transfontanelară) şi elec­tro­en­ce­falografie. Principalele obiective te­rapeutice sunt: reducerea producţiei de lichid şi a pre­siu­nii intracraniene, ameliorarea crizelor convulsive, eli­mi­narea cauzelor (infecţioase, imune etc.), cea mai efi­cace fiind intervenţia chirurgicală (şunt ventriculo-pe­ri­toneal).

Iniţierea resuscitării cardiopulmonare (RCP) reprezintă primul gest salvator pentru pacientul aflat în stop cardiorespirator. Prin eforturile a peste 100 de specialişti în domeniul veterinar care colaborează cu iniţiativa RECOVER, primele ghiduri de resuscitare cardiopulmonară veterinară au fost publicate în Journal of Emergency Veterinary and Critical Care în 2012. Din acel moment, acestea au fost îmbunătăţite continuu.

Tromboembolismul arterial (ATE) este definit ca o ob­struc­ţie, de obicei urmată de infarctul paturilor arteriale. Trom­bo­em­bo­lis­mul aortic se exprimă clinic prin pareza sau paralizia mem­bre­lor posterioare, absenţa reflexelor, musculatură pelvică fermă şi cu hipersensibilitate la manipulare, imposibilitatea perceperii pul­su­lui femural, membre reci şi cianotice. Obiectivele te­ra­peu­tice în terapia tromboembolismului arterial vizează manage­men­tul durerii, îmbunătăţirea circulaţiei şi prevenirea formării de noi trombi.

Hipertensiunea arterială este o boală comună la pisicile geriatrice, frecvent diagnosticată în asociere cu alte afecţiuni, cum ar fi boala renală cronică şi hipertiroidismul (aşa-numita hipertensiune secundară), deşi sunt raportate şi unele cazuri de hipertensiune primară aparentă. Consecinţele clinice ale hipertensiunii arteriale pot fi severe, legate de leziuni ale organelor-ţintă (ochi, inimă şi vascularizaţie, creier şi rinichi), iar diagnosticul precoce, urmat de administrarea terapeutică adecvată, ar trebui să contribuie la reducerea morbidităţii asociate cu această afecţiune.

Încă de la vârste fragede, copiii prezintă şi exprimă o afinitate pentru necuvântătoare, considerându-le animale de companie, dar în acelaşi timp şi creaturi imaginare. Mai târziu, încep să cerceteze caracteristicile propriilor animale de companie şi ale tuturor celor cu care sunt familiarizaţi, contribuind la alcătuirea unui sistem preliminar de aspecte generale despre animale, formând astfel un sistem iniţial de clasificare. Pe lângă câine şi pisică, în mod progresiv, în categoria animalelor de companie şi-au căpătat locul binemeritat calul, păsările

Majoritatea speciilor de Iguanidae prezintă o dezvoltare somatică rapidă ce atrage atenţia asupra necesităţilor multiple pe care trebuie să le avem în vedere atunci când ne-am hotărât să procurăm şi să îngrijim o iguană. Aceste necesităţi se referă atât la exigenţele nutritive (dieta alimentară în perioada de creştere, cât şi în perioada de maturitate), precum şi la condiţiile de microclimat, care trebuie să se apropie cât mai mult de caracteristicile mediului natural. Identificarea corectă a iguanei ca specie va însemna, totodată, şi cunoaşterea mediului din care provine