Articole

Fibrosarcomul poate să apară la orice vârstă şi ocupă locul al treilea ca frecvență la câine. La această formă de cancer sunt mai predispuse rasele mari de câini. Informațiile furnizate de metodele imagistice sunt foarte importante în stadializarea sarcoamelor țesuturilor moi, pentru care, conform Comitetului American de Stadializare a Cancerului, sunt folosite patru criterii: gradingul histopatologic, mărimea tumorii primare, afectarea nodulilor limfatici și metastazele la distanță.

Reglarea calciului seric este deosebit de complexă și im­plică acțiunile integrate ale hormonului paratiroidian (PTH), metaboliților vitaminei D și ale calcitoninei. PTH este implicat în reglarea fină a concentrației de calciu în sânge, determinând creşterea valorilor calcemiei printr-o varietate de mecanisme, în timp ce calcitonina este un factor minor în metabolismul calciului, având un rol doar în limitarea gradului de hipercalcemie. Abordarea tratamentului depinde de severitatea semnelor clinice, cauza fundamentală și de amploarea hipercalcemiei.

Epilepsia reprezintă alterarea balanței dintre activitatea excitatorie și activitatea inhibitorie cerebrală, având ca re­zultat final creșterea excitabilității. Acest dezechilibru poate fi expresia creșterii excitabilității neuronale sau a pierderii capacității inhibitorii a celulelor nervoase. În acest context, epilepsia este definită ca o boală a pa­ren­chimului cerebral, caracterizată printr-o pre­dis­po­ziție crescută de a dezvolta atacuri convulsive epi­lep­tice. Scopul medicației este scăderea în in­ten­si­tate și frecvență a crizelor epileptice. În jur de 75% dintre cazuri răspund favorabil

Ecografia este una dintre cele mai accesibile metode imagistice, având valoare diagnostică ridicată întrucât prin ecografie se pot obține date în ceea ce privește aspectul parenchimului splenic, caracterul leziunilor și întinderea lor. Confirmarea diagnosticului se face prin integrarea examenului ecografic al splinei într-un examen clinic și paraclinic complet (anamneză, in­ves­tigații sangvine, Rx, CT etc.), iar procedeul gold standard pentru diagnosticul formațiunilor splenice este reprezentat de puncția ecoghidată a splinei și realizarea examenului citologic și histopatologic.

În multe situații, creșterea în captivitate a unor specii de broaș­te țestoase nu se corelează cu necesitățile de hrănire și microclimat, conducând frecvent la dezvoltarea unei pa­to­logii care nu a fost niciodată înregistrată la exemplarele săl­ba­tice. Cel mai frecvent sunt produse modificări me­ta­bolice care pot evolua sever sau pot favoriza alte patologii secundare. Cele mai multe cazuri, consecutive hrănirii ne­co­respunzătoare, sunt diagnosticate cu hipovitaminoze, sin­droame metabolice severe, septicemie hemoragică și hi­per­paratiroidismul nutrițional secundar

Diagnosticul în oncologie reprezintă un proces complex, cu mai multe stadii şi o abordare multidisciplinară, în urma căruia stabilim existenţa unui proces neoplazic, benign sau malign, stadiul malignităţii şi stadiul clinic al bolii în ansamblu. Această evaluare este importantă în protocolul terapeutic individualizat pentru fiecare animal. Diagnosticul fiecărei boli necesită coroborarea rezultatelor investigaţiilor clinice, dar mai ales metode paraclinice de examinare. Evaluarea oncologică a pacientului include, în primul rând, examene hematologice

Prezentul material este structurat ca un ghid util pentru practicianul veterinar, în ceea ce privește identificarea și aplicarea unei stategii farmacoterapeutice potrivite în cazul șocului la animale. Sunt prezentate în mod sintetic: definiția și clasificarea tipurilor de șoc (hematogen, vasogen, car­dio­gen, neurogen, mixt), descrierea și modul de iden­ti­fi­care a acestora, principalele surse ale patogenezei șo­­cului, analiza principalilor parametri clinici în starea de șoc (culoarea mucoaselor, timpul de reumplere ca­pi­­la­­ră, frecvența cardiacă

Poliradiculoneurita acută idiopatică (PAI) descrie o polineuropatie post-infecțioasă, acută, mediată imun, caracterizată prin slăbiciune musculară simetrică, diminuarea reflexelor tendinoase profunde și simp­to­me senzoriale nespecifice. Pe baza constatărilor elec­tro­fiziologice și patologice, se pot diferenția formele de­mie­linizantă și axonală. Mimetismul molecular cu epi­topi comuni între agenții infecțioși și nervii periferici este luat în discuție ca un principiu fiziopatologic important. Simptomele progresează în medie timp de 14 zile

Hipertensiunea pulmonară (HTP) este un sindrom clinic cu etiologie plurifactorială, caracterizat prin creșterea persistentă a presiunii arteriale pulmonare sistolice peste 30 mmHg și a celei diastolice peste 20 mmHg, cu tendință de evoluție spre insuficiență cardiacă dreaptă. Creșterea cronică a presiunii arteriale pulmonare poate produce simptome clinice, determinând prognosticul animalului, dar și modificările fiziopatologice similare celor întâlnite în hipertensiunea arterială sistemică. Presiunea arterială pulmonară depinde de mai mulți factori

Rezonanţa magnetică nucleară reprezintă o tehnică de ima­­gis­t­ică avansată, neinvazivă, care foloseşte un câmp mag­ne­tic înalt, undele radio şi un computer ce permite des­ci­­fra­rea şi vizualizarea imaginilor achiziţionate în cele trei pla­­nuri anatomice perpendiculare. Are aplicabilitate largă la nivelul coloanei vertebrale, oferind informaţii excelente asu­pra structurilor anatomice normale, cât şi patologice. În ca­zul patologiilor tumorale ale coloanei vertebrale, pe lângă po­­si­­bi­li­ta­tea foarte bună de caracterizare a acestora, rezonanţa mag­ne­tică