Articole

Hiperkaliemia este definită ca o concentraţie de potasiu în plasmă sau ser peste intervalul de referinţă stabilit şi este frecvent întâlnită în diverse patologii. Gradientul de potasiu dintre compartimentele intra- şi extracelulare joacă un rol-cheie în generarea potenţialului de acţiune de către celulele excitabile. Concentraţia serică a potasiului la pacienţii diagnosticaţi cu boală renală cronică este de obicei una echilibrată, dar hiperkaliemia se poate dezvolta la pacienţii cu decompensare acută a funcţiei renale în stadiile III şi IV. Conform studiilor din ultimii ani, hiperkaliemia este o complicaţie gravă la pacienţii diagnosticaţi cu boală renală cronică în stadiile II, III şi IV IRIS.

Ordinul Psittaciformes încadrează taxonomic familiile Loriide (papagali Lori sau falşii peruşi), Cacaduidae (papagalii cu creastă şi peruşii nimfă) şi Psittacidae (papagali şi peruşi adevăraţi). Dorinţa tot mai accentuată de a obţine exemplare cu penaj şi în special cu o cromatică spectaculoasă a însemnat în multe situaţii reproducerea prin consangvinizare repetată şi în grade de rudenie extrem de apropiate (chiar repetarea pe mai multe generaţii a împerecherilor mamă-fiu sau tată-fiică), determinându-se în plan secundar modificări importante în metabolismul şi sistemul imunitar al produşilor obţinuţi, caractere ce s-au transmis în generaţiile următoare.

Lama (Lama glama) şi alpaca (Vicugna pacos) sunt două specii domestice care fac parte din grupul SAC (South American Camelids), alături de alte două specii sălbatice, şi anume guanaco (Lama guanicoe) şi vicuña (Vicugna vicugna). Acestea aparţin familiei Camelidae din ordinul Artiodactyla (ungulate). Ele sunt separate de alte rumegătoare din infraordinul Tylopoda (cu picior) deoarece diferă prin morfologia gastrică (prezentând numai trei compartimente gastrice), absenţa coarnelor şi înlocuirea copitelor cu tampoane caloase care se termină în gheare (Novoa şi Wheeler, 1984

Hemangiomul splenic reprezintă o patologie care, deşi benignă, prin dimensiunile impresionante pe care le atinge şi prin efectele secundare pe care le imprimă organelor din cavitatea abdominală poate prezenta un risc real asupra prognosticului vital al animalului Modalitatea de diagnostic preferată în aceste cazuri este biopsia excizională. Lucrarea descrie examinarea unui caz pentru obţinerea unui diagnostic cert, intervenţia chirurgicală şi evoluţia postoperatorie.

Ulcerul gastric ecvin cuprinde un complex de boli asociate cu ulceraţia mucoasei esofagiene, gastrice sau duodenale.  Ulceraţia apare pe mucoasa gastrică neglandulară (scuamoasă) şi glandulară, cu o prevalenţă medie de 5% la caii de păşune, 93% la caii de curse şi între 25% şi 57% la mânji. Cauzele incriminate sunt dieta şi hrănirea incorectă, stresul şi administrarea de antiinflamatoare (NSAID). Medicaţia pentru ulcerul gastric include inhibitori ai pompei de protoni, antagonişti ai receptorilor de histamină (H2), analogi de prostaglandine şi sucralfat.

Patologia obstructivă esofagiană este des întâlnită în practica medicală veterinară, atât la câini, cât şi la pisici. De cele mai multe ori, este cauzată de blocarea unor corpi străini, însă nu se exclud neoplaziile date de formaţiuni cancerigene intra- şi extraluminale, stricturi, stenoze sau de chisturi parazitare. Etapele unui diagnostic de certitudine depind de perioada dintre apariţia semnelor deprecierii de deglutiţie esofagiană până la momentul evaluării medical-veterinare.

Pasteureloza este o afecţiune critică în rândul crescătorilor de ovine. Această boală este de o importanţă crucială, deoarece provoacă mortalitate ridicată la oile de toate vârstele, cu preponderenţă la tineret. Boala are o semnificaţie economică importantă, atât din cauza morbidităţii şi mortalităţii ridicate, cât şi din perspectiva costurilor de tratament. 

Mameloanele supranumerare sau suplimentare la rumegătoare sunt definite ca orice tetine care depăşesc numărul normal. Prezenţa a cinci sau şase tetine nu este normală la o vacă sau o capră, dar nu este neobişnuită. Care dintre acestea sunt în plus? De obicei, este foarte evident; uneori este util să ne uităm la plasarea, dimensiunea şi dezvoltarea sfincterului tuturor tetinelor pentru a le identifica pe cele normale faţă de cele suplimentare. Majoritatea mameloanelor suplimentare la caprine sunt „oarbe” şi nu sunt ataşate la ţesutul mamar.

La purceii sugari, în primele zile de viaţă, neoglucogeneza şi lactoza reprezintă singurele surse de carbohidraţi, ceea ce predispune la hipoglicemie, în corelaţie cu un aport necorespunzător/insuficient de colostru/lapte, fiind responsabile de apariţia acestui status patologic. Diagnosticul precoce şi un tratament susţinut pot permite o recuperare favorabilă şi rapidă a pacienţilor afectaţi.

Rahitismul este o osteopatie chimiodistrofică, hiperplazică a animalelor tinere, determinată de tulburarea metabolismului fosfocalcic, caracterizată prin lipsa de mineralizare şi deformarea oaselor, cu persistenţa cartilajului de conjugare şi îngroşarea epifizelor.